PNL a pregãtit ţara pentru urmãtoarele douã cincinale. Este vorba de Planul de relansare sau revenire, sau resuscitare economicã anunţat recent. Sunt tot felul de obiective înşirate pe 160 de pagini. Şi comuniştii şi pesediştii au tot înşirat la obiective pe pagini şi nu le-au mai realizat. Cele mai importante ar fi irigarea terenurilor agricole sau construirea de spitale sau drumuri moderne. În România se tot construiesc drumuri de 30 de ani încoace. Nu se mai pune perioada comunistã pentru cã acele drumuri s-au tot asfaltat şi reasfaltat. Puţine drumuri noi avem în plus faţã de 1990. La autostrãzi suntem pe ultimele locuri nu din Europa, ci din lume. Suntem ţara în care se construieşte cel mai mult pe hârtie şi cel mai puţin în realitate. Avem foarte multe proiecte de autostrãzi şi drumuri expres pe harta infrastructurii rutiere, dar pe foarte puţine se poate şi circula.
Ne chinuim de 30 de ani sã terminãm o autostradã de la vest la est şi nu mai este gata. Calitatea drumurilor locale, naţionale şi a autostrãzilor lasã de dorit. Infrastructura feroviarã lasã de dorit. Suntem tot pe ultimele locuri în lume în privinţa vitezei de deplasare a trenurilor. Mergem cu trenul mai prost şi mai încet decât se întâmpla acest lucru pe vremea lui Ceauşescu. Am ajuns de râsul lumii la capitolul infrastructurã de transporturi.
Avem la dispoziţie poduri care şi-au terminat de mult durata de viaţã. Unul este amplasat în Defileul Jiului şi a fost construit de trupele germane în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial sau chiar în Primul Rãzboi Mondial. Suntem de râsul lumii şi la alte capitole. Avem pe litoral hoteluri în care se filma „BD la munte şi la mare”. Pânã şi mobilierul şi cearşafurile se mai pãstreazã din perioada în care BD filma pe Litoral. Acum nu mai existã nici BD. Şi-a dat seama Vela cã BD este în aer şi a cerut suplimentarea numãrului de agenţi care merg pe litoral sã verifice care poartã sau nu mascã atunci când mãnâncã îngheţatã.
Este şi normal sã verifice astfel de chestiuni şi nu magazine întregi în care nici personalul nu poartã mascã. În mediul rural este dezastru. Poate cã ordinul pe unitate a fost sã se termine cu amenzile în precampanie. A explodat şi numãrul de cazuri de coronavirus şi nimeni nu pare cã are soluţii pentru sãptãmânile urmãtoare. Chiar se vorbeşte de noi mãsuri de relaxare.
Mai este puţin şi spitalele vor umple secţiile ATI şi atunci o sã o luãm de la capãt. Românii au luat-o razna şi poate vor ajunge în situaţia Italiei, sã îşi ţinã morţii pe stadioane. Sistemul românesc de sãnãtate este mai rãu decât era înainte de 1989, raportat la evoluţia domeniului şi a tehnologiei. Cu toate acestea, medicii au mai puţini pacienţi de tratat. Anumite spitale şi dispensare aratã ca în anii ‘80 şi vor rãmâne astfel, încremenite în timp.
PNL a anunţat douã cincinale de investiţii majore. Nici nu este de mirare cã majoritatea nu a tratat cu seriozitate înşiruirea de proiecte pe care le-a mai vãzut şi în alte perioade, de la alţi politicieni. Fiecare promite, dar nu mai este crezut. Aşa este şi în povestea cu bãieţelul care striga Lupul!
Cine sã mai creadã pe cine dupã 30 de ani de promisiuni electorale sau de care o fi fost. Nimeni nu mai crede pe nimeni. Nici liberalii nu cred în ce au scris acolo, dar aşa a cerut lumea. Nici nu prea avem cum sã procedãm sã vedem dacã spun sau nu adevãrul, ci trebuie sã aşteptãm cele douã cincinale pentru a vedea dacã aşa este. Sau poate chiar mai puţin, un an sau doi, dat fiind faptul cã se mai schimbã şi puterea, şi partidele alterneazã la guvernare. Şi fiecare vine cu propriul cincinal şi şterge cu buretele mãsurile anunţate de adversarii politici, atunci când au fost la putere.
Se vede cã nu avem un plan de ţarã, chiar şi pe cinci ani, aprobat de toate partidele în parlament şi de la care sã nu se abatã prea mult guvernanţii. Fiecare cu cincinalul lui de promisiuni, cã de împliniri nu se poate pune problema. Ei ne mint, noi ne prefacem cã îi credem pentru cã trebuie sã mai vinã şi alţii sã mai fure, pentru cã cei de la putere au furat destul – şi tot aşa. Se repetã acest ciclu al democraţiei în România. Nici mãcar alternanţa la guvernare nu mai aratã cã este democraţie în România. Suntem probabil democraţie pentru cã aşa s-a decis în altã parte, în afara ţãrii. Tot nu jucãm pe mâna noastrã. Încã nu ne decidem singuri soarta pentru cã suntem prea proşti. Democraţie cu forţa sau prostie permanentizatã?
