Prezumţia de neseriozitate

„Suntem la guvernare, dar nu deţinem puterea” – asta pare sã fie marea dramã a USL-iştilor, la câteva luni dupã învestirea Cabinetului Victor Ponta şi dupã eşecul absurd al Referendumului privind demiterea lui Traian Bãsescu.

Într-o bunã mãsurã, vãicãreala asta colectivã a guvernanţilor sunã şi a justificare a faptului cã, în continuare, lucrurile continuã sã nu se mişte din loc înspre mai binele dorit, în ţãrişoara noastrã.

Într-o altã mãsurã, ceva mai micã,frustrãrile celor aflaţi la guvernare par justificate. Bãsescu şi eternii sãi fideli controleazã serviciile secrete şi tot ce ţine de domeniul Justiţiei (Curtea Constituţionalã, DNA, CSM, Parchetul General – instituţii care, într-o manierã sau alta, pot influenţa actul de guvernare, ducându-l pe o traiectorie strãinã de voinţa guvernanţilor, în cazul când, pur şi simplu, nu-l blocheazã).

De altfel, în timpul Referendumului, dupã principiul „gura pãcãtosului adevãr grãieşte”, Traian Bãsescu recunoştea indirect aceastã stare de lucruri, pretinzând cã miza acelui referendum nu este evacuarea lui de la Cotroceni, ci „preluarea controlului asupra Justiţiei”. Preluarea controlului, de la cine? – a fost întrebat, pe loc, prezidentul exilat la garaj. Realizând, în sfârşit, gafa de proporţii pe care tocmai o comisese, Traian Bãsescu a cotit-o, brusc, spre o disertaţie pe tema independenţei Justiţiei. O justiţie pentru independenţa cãreia domnia-sa, nu-i aşa, garanteazã. Evident, atâta vreme cât va rãmâne în funcţia de preşedinte al României. Mai limpede decât atât se poate? Toatã lumea a înţeles cã atâta vreme cât singurul cetãţean cu imunitate din România, dar cu atâtea probleme cu justiţia rãmase neelucidate, va sta pe fotoliul de la Cotroceni, Justiţia va fi independentã. Absolut independentã. Independentã de tot. Inclusiv de bunele moravuri, de noţiunile de dreptate şi adevãr, în fine, de tot. Cum s-a realizat, în timp, aceastã originalã independenţã este deja un loc comun. Traian Bãsescu a schimbat, de-a lungul mandatelor sale prezidenţiale, încã neduse la capãt,atâţia judecãtori şi procurori cât n-au reuşit ceilalţi doi preşedinţi ai României  la un loc. Cum sã nu fie independentã, în aceste condiţii, Justiţia românã?

Spuneam, însã, ceva mai sus, cã, într-o mãsurã oarecare, frustrãrile celor aflaţi la guvernare pot pãrea justificate. Inclusiv prin prisma viziunii originale a d-lui Traian Bãsescu despre independenţa Justiţiei. Dar, înţelegând firescul acestei frustrãri, nu înseamnã cã înţelegem prelungirea stãrii de inerţie din activitatea diverselor structuri guvernamentale, care dau senzaţia cã „nu se mişcã nimic”, cã „ãştia sunt mai rãi ca ãilalţi” ş.a.m.d.. Pentru cã, într-adevãr, percepţia generalã este cã nimic nu s-a schimbat de la instalarea Guvernului USL. Aceastã percepţie este susţinutã şi de faptul cã premierul desemnat, Victor Ponta, a probat un insuficient suflu decizional în alcãtuirea unei echipe guvernamentale performante, animatã de tendinţe convergente şi, bineînţeles, a unei echipe care sã nu fie trasã în jos  de un trecut profesional încãrcat de balastul compromisurilor morale, politice, al înţelegerilor subterane cu iz penal. Numirile de miniştri, urmate de destituirile acestora, din cauza unor „probleme personale”, care ar fi putut sã fie cunoscute înainte de luarea unor asemenea decizii, au lãsat impresia de improvizaţie – lucru nepermis la un asemenea nivel. De unde şi senzaţia de neîncredere, ce se insinueazã, încet dar sigur, în rândul electoratului.

Dl. Ponta a venit, recent, cu o listã de 15 „bombe” lãsate moştenire de guvernele PDL. Poate cã lista este corect alcãtuitã. Dar, venitã pe fondul cãderii de încredere a populaţiei în noii guvernanţi, nu prezintã, cumva, riscul de a nu putea fi luatã în serios? Dar, cel mai important, nu a venit prea târziu aceastã listã cu „bombe”, domnule Ponta? Asta, ca sã nu ne mai întrebãm care este noima „promovãrii” sinistrei Laura Codruţa Kovessi la Bruxelles…

 

Tags:

About autor