România a avut o serie de investiţii pe care nu le-a mai finalizat pânã în zilele noastre. România are o serie de investiţii, în general este vorba de drumurile naţionale şi de autostrãzi pe care nu le-a mai finalizat. De regulã, autostrãzile pe care România şi le-a propus sã le construiascã erau trasate de pe vremea comuniştilor. Nu fac apologia comunismului, dar toate marile proiecte au început în urmã cu 50 – 60 de ani. Încã mai existã aspecte de Ev Mediu în ţara noastrã şi ele nu au legãturã nici cu socialismul şi nici cu democraţia sau capitalismul.
România a fost o ţarã înapoiatã la 1918 când s-a format pentru prima datã. Este un stat relativ tânãr, cu toate cã locuitorii sunt de mii de ani pe aceste meleaguri. Este şi despãrţitã de Carpaţi pe la mijloc. Este greu de strãpuns munţii cu autostrãzi, mai ales dacã este vorba de ţara noastrã. Aici totul este posibil şi în sensul de a se face şi în sensul de a nu se face.
De exemplu, au trecut 30 de ani de democraţie de când ne chinuim sã avem şi noi o autostradã care sã lege vestul de est. Nu mai vorbesc de faptul cã vor mai trece zeci de ani poate când vom avea o autostradã care sã lege nordul de sud. Sunt investiţii pe care ţara noastrã şi le tot propune de zeci de ani şi pe care nimeni nu mai reuşeşte sã le concretizeze. Drumuri, locuinţe, gaze, canalizare, apã, veceul mutat din curte în casã, zone industriale, litoral modernizat, agriculturã, irigaţii,,turism generalizat, metrou şi altele.
Sunt investiţii de care orice ţarã are nevoie pentru a progresa. Nu doar pentru a progresa, ci pentru a trãi normal. Pentru cã este vorba de investiţii minime pe care un stat trebuie sã le realizeze pentru ca locuitorii sã poatã sã trãiascã cât de cât în modernitate. Canalizarea este un element al omului modern, precum şi toaleta în casã şi nu în curte sau la margine de gard sau în pãdure. Apa curentã este tot un element specific unei societãţi evoluate. La fel şi drumul. De altfel, încã de pe vremea Imperiului Roman drumurile erau principalele semne cã este vorba de o societate care progreseazã. Ele reprezentau legãtura între comunitãţi, între societãţi, favorizau schimburile comerciale sau rãzboaiele. Dezvoltau economic diferite zone. Şi acum existã drumuri construite pe vremea romanilor. Au venit cu o tehnologie care a fost durabilã şi care dovedeşte cã specialiştii trebuie sã aibã întâietate.
România este unul dintre paradoxurile planetei. Nimeni nu înţelege cum de o ţarã cu aproape toate resursele posibile, inclusiv cea umanã nu reuşeşte sã performeze. Este o ţarã care ar avea toate premisele sã facã treabã şi sã devinã bogatã şi sã fie în elita globalã. Cu toate acestea, este un element care lipseşte. Este un ingredient care nu existã şi care face ca totul sã nu funcţioneze sau sã funcţioneze greşit sau sã dureze foarte mult pânã când sã fie finalizat. Mulţi spun cã ar fi vorba de mentalitate, de felul de a fi al românului, defetist şi fatalist. Alţii pun vina pe corupţie şi cã undeva lanţul se rupe, acolo unde nu funcţioneazã. Este ceva defect la minte pentru cã trupul este bun. Ţine de puterea de a face un lucru, de a duce pânã la capãt o treabã şi de a nu te lãsa purtat de vânt ca o frunzã. Este în firea românului sã nu ducã lucrurile pânã la capãt în ţara sa şi sã facã lucruri uimitoare când pleacã de acasã. Unii fac lucruri uimitoare, alţii mai dau cu bâta în baltã. Nici cu domn strãin nu am reuşit prea multe, deşi mai multe decât cu domn autohton. Pânã la urmã, România Mare este realizarea unui domn strãin, chiar dacã vorbim de clasa politicã autohtonã, dar şcolitã pe afarã. „Ai noştri tineri”, vorba poetului, chiar au fãcut treabã, deşi erau huliţi de Eminescu.
Va mai dura ceva vreme, poate o sutã de ani pânã când ţara noastrã va arãta aşa cum trebuie. Adicã va bãga veceul în casã din curte. Unde vor fi în acest timp celelalte state? Nici nu mai conteazã. Important este sã avem şi noi peste o sutã de ani buda în casã, lângã dormitor. Va fi bine.
