Cum se creşte o economie, cum se cresc veniturile populaţiei? Unii ar spune cã dureazã ani şi zeci de ani. Alţii cã este vorba de mãsuri treptate în plan fiscal şi de politici publice clare în domeniul investiţiilor care sã genereze dezvoltare. Un exemplu ar fi piaţa construcţiilor, unde salariile pot fi majorate în mod semnificativ, mai ales dacã sectorul se dezvoltã, este susţinut de stat şi de piaţã. În 30 de ani de democraţie nu am învãţat cã, teoretic, în acest sistem ar trebui sã fie şanse egale pentru toţi pentru un start în viaţã. Apoi departajarea se va face pe abilitãţi şi competenţe. Nu a fost şi nu este aşa. Am vãzut cã existã corupţie şi inegalitãţi majore şi în democraţie. Tocmai din cauza liberalismului radical existent în economie. Prin activitãţi economice capitalul se poate acumula nu întotdeauna în mâna celor merituoşi.
O altã regulã este cã în economia de piaţã, liberalã, de regulã, cei bogaţi devin şi mai bogaţi. Capitalismul a nãscut corporaţii care au devenit tot mai bogate. Unele mai bogate decât foarte multe ţãri. Au putere, influenţã şi bani şi chiar sunt mai puternice decât unele ţãri.
Au ajuns sã dicteze politicile la nivel global. Ce te faci dacã astfel de conglomerate economice, corporaţiile, nu sunt conduse de oameni cu cele mai bune intenţii? Inechitãţile şi disparitãţile se accentueazã. Bogaţii ajung tot mai bogaţi şi cei sãraci şi mai sãraci. Deşi la sãrãcie nu ai nevoie de ani de zile sã ajungi la limita în care sã nu mai ai din ce sã trãieşti. În partea de sus, bogãţia poate sã fie fãrã limite. Cum este acest sistem economic global care a favorizat acumularea a 98% dintre averea lumii în mâna a 2% din cetãţenii planetei? Este unul incorect.
Problema e cã de când existã sisteme sociale şi comunitãţi umane lucrurile au evoluat în sensul acesta al inegalitãţilor. Niciun sistem nu a fost suficient de performant pentru a aduce prosperitate pentru toţi. Era o utopie sã se întâmple astfel, dar sunt şi lucruri care funcţioneazã altfel, în anumite state. Aici s-a reuşit ca binele sã fie pentru o mare parte a cetãţenilor. Vezi partea de nord a Europei.
Orice guvernare are drept scop binele cetãţenilor sau aşa este la nivel teoretic. Dar guvernãrile prind viaţã prin intermediul politicului, al oamenilor. Iar omul s-a dovedit cã nu este perfect, ci de cele mai multe ori este guvernat de lãcomie, egoism.
În România nu am mai ajuns la prosperitatea mult visatã. Adicã sã trãim şi noi bunãstarea de afarã. Este vorba de venituri decente, de peste 2.000 de dolari pe cap de locuitor, drumuri bune, servicii medicale bune şi educaţie şi cercetare performante. Şi în ţara noastrã averea a început sã se acumuleze în mâinile celor puţini. Dar nu este vorba doar de cei puţini din interior. Mai sunt şi corporaţiile şi statele de afarã care cautã resurse umane, naturale şi pieţe, tot timpul. Sunt puţine lucruri morale când vine vorba de bani, când totul este judecat prin prisma cifrelor. Şi cam acesta ar fi şi rãul care i se întâmplã lumii. Nu a pus decât foarte rar omul în centrul preocupãrilor sistemelor politice şi de guvernare. Dacã omul ar fi principala temã a omului şi nu cifrele, atunci cu siguranţã cã viaţa ar fi un pic mai bunã. Sigur cã într-un rãzboi existã şi victime. Nu toatã lumea vine acasã în viaţã, ci şi între 4 scânduri. Dar e vorba de demnitatea umanã. Sunt destule ţãri care au aşezat omul în centrul oricãror activitãţi şi îl preamãresc şi îl pun în valoare. România este guvernatã doar de cifre şi nimic mai mult. Totul pleacã de la educaţie. Prin educaţie se poate construi o ţarã decentã. Dar asta abia peste 20 de ani, dacã acum este schimbat din temelii sistemul educaţional. Abia peste 20 de ani se vor vedea roadele unei economii şi un nou timp de societate în care toatã lumea are de câştigat şi este pusã în valoare în funcţie de competenţe şi de abilitãţi. Nimeni nu este lãsat în urmã şi nu este aruncat la gunoi. Abia în momentul în care guvernãrile vor trece în centrul preocupãrilor lor omul atunci se va putea spune cã umanitatea a trecut la urmãtorul nivel.
Acum planeta investeşte cei mai mulţi bani în domeniul militar. Asta spune multe. Când va investi cel mai mult în educaţie şi agriculturã sau în cercetare, atunci punem sã spunem cã am evoluat. Nu am depãşit bâta din preistorie. Doar cã acum în locul acesteia avem arma de orice fel. Sigur cã pe planetã nu sunt numai bãieţi buni, dar ar trebui sã ne dorim sã evoluãm. Sã redeschidem istoria. Începem şi noi?
