Luna aceasta, iunie, pe 22, cea pe care o ştim cu toţii drept rapsodul popular DOMNICA TROP a împlinit vârsta de 82 de ani. Nãscutã, aşadar, în 1938, ea a vãzut lumina acelei zile în azi, comuna Izverna, Mehedinţi. A avut o copilãrie ca toţi copiii acelei lumi din nordul Mehedinţiului, familia trimiţând-o sã facã treburile gospdãreşti, mai ales, sã pascã oile şi caprele pe plaiurile şi printre râpele şi pãdurile zonei. Familie modestã, aceasta a cam neglijat s-o trimitã şi la şcoalã, dar ea a compensat prin hãrnicie şi multã modestie şi ascultare. La 16 ani, este “furatã” de actualul soţ, Gheorghe Trop, miner, cu care întemeieazã o familie care dureazã, având trei fete, şi astãzi, nea Gheorghe fiind pensionar, şi el.
Domnica, de fatã, merge cu oile şi caprele familiei pe la sãlaşe, la pãscut, de multe ori, singurã, iar ca sã-şi alunge frica de lupi ori alte jivine, mãrturisea ea, cânta cât putea de tare. Aşa, începe sã improvizeze şi versurile unor melodii proprii, altele preluându-le de la bãtrânii ori lãutarii zonei. Avea sã-şi facã un repertoriu, cum se spune, dar asta nu era preocuparea ei, ea doar cânta la lume, la cei care o ascultau, ori, pur şi simplu, pentru ea. Începe sã fie invitatã pe la tot felul de petreceri, la nedei, unde lumea o ascultã şi-i apreciazã glasul deosebit, altfel ca al altor fete care, şi ele, cântau. Cântecele, desigur, erau “zise” fãrã instrumente de amplificare, cânta “la grumazul omului”, la fiecare în parte, cu lãutarii ţinându-se dupã ea, dupã tipicul binecunoscut al unor astfel de petreceri, fie nuntã, fie botez, fie nedeie, dacã lãutarii erau, altfel, cânta… a capella!
În 1973, Ion Dolãnescu şi Maria Ciobanu, celebri fiecare în parte, dar şi drept cuplu de interpreţi, vin la Izverna într-un turneu zonal. Dupã spectacol, gazda, primarul comunei, îi invitã la o gustare pe cei doi, şi le cere permisiunea sã le-o arate şi s-o asculte pe nepoata lui, Domnica, şi ea ştiind sã cânte. Cei doi, acceptã, poate din complezenţã, sau poate din curiozitate, cert este cã Domnica, având 35 de ani, îi farmecã pe loc pe cei doi mari interpreţi, care dând dovadã de un mare fair play, o şi invitã la Bucureşti pentru înregistrãri. Invitaţia este acceptatã, dupã oarece lãmuriri, şi astfel, folclorul românesc se îmbogãţeşte ca peste noapte cu o voce unicã, un mod original de interpretare, fundamentând ceea ce azi recunoaştem a fi stilul muzical şi vocal, şi instrumental al zonei de nord a Mehedinţiului, amprenta stilisticã inconfundabilã a “eclavei etno-folclorice Izverna”, cum i-au zis etnologii şi etnografii.
Din acest filon interpretativ, avea sã iese o pleiadã extraodinarã de solişti şi soliste, între ele aceştia, Angelica Stoican – cu fiica, Niculina - Mariana Drãguţ, surorile Anica şi Mariana Ganţu, Irina Zoican, Nina Predescu, Elena Mimiş-Trancã, apoi, prin extensie, zona Mehedinţiului lansându-le pe Angela Sãftoiu, Mariana Ciurel, Narcisa Bãleanu, Olguţa Berbec, iar dintre bãrbaţi, pe Petricã Mâţu-Stoian şi Petricã Tricã – nepoţi de-ai Domnicãi – Vasile Ciobanu s.a., lista este mult mai lungã!
Domnica Trop a devenit emblematicã, legendarã pentru folclorul oltenesc de nord mehedinţean, ba chiar, reuşind sã fie identificatã cu marca acestuia.
Ei i s-au adãugat Victor Pârvãnescu, senior, rapsod violinist din Cerna Vârf, şi fiul sãu, Victor, la fel de recunoscut interpret şi mare violonist, apoi, Constantin Gherghina, trompetist.
La o iniţiativã particularã, Domnica Trop a fost declaratã, în 2016, de cãtre Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial drept “Tezaur Uman Viu”. Acest titlu este onorific, nu aduce niciun câştig material deţinãtorilor, ea fiind primul astfel de rapsod declarat din zona de sud a României, a Munteniei, ca regiune geograficã!
Apropo de câştiguri, Domnica Trop are o pensie de 250 de lei, medicalã, dupã ce a avut mai multã vreme, una de vreo câţiva lei! Cât priveşte drepturile de autor al multor cântece, creaţii unice, originale, strict autentice, înregistrate în fonotecile radioului şi ale Electrecordului, nici vorbã de aşa ceva, pe motiv cã ele nu au fost înregistrate la OSIM, deci, sunt folclor, oricine le poate folosi gratuit! Vã daţi seama ce avere ar fi fãcut “muma Domnica” numai din celebrul sãu… şlagãr “Seara când rãsare luna”, care dã şi tilul primului sãu album LP, Electrecord, înregistrat în 1975?
Domnica Trop a intrat în galeria marilor valori naţionale şi universale, dar ea a rãmas aceeaşi modestã “fatã de la munte”, care-şi vede de gospodãrie, de soţ, de nepoţi, de sãnãtate, iar când cântã, se deschid cerurile, parcã!
LA MULŢI ANI, DOMNICA TROP, SÃ NE TRÃIEŞTI ÎNTRU BUCURIA DE A FI CU CEI DRAGI, APROAPE, ŞI DE A DÃRUI DIN PREA PLINUL SUFLETULUI CÂNTECE ŞI POVEŞTI MINUNATE! Dan Şalapa
