Cine nu a fãcut treabã la primãrii pânã acum, nici cã mai are timp. Mai sunt trei luni pânã la alegerile locale. Primarii nu mai pot îngrãşa porcul înainte de Crãciun, ar spune unii. Dar nu este adevãrat. Este posibil un tur de forţã de trei luni care sã suplineascã lipsa de activitate şi de realizãri din ultimii 4 ani de mandat. Nu este niciun secret cã edilii încep tare şi se sting în urmãtorii 2 ani, dupã care, în ultimul an încep sã îşi lanseze mai multe proiecte pe care le aveau ca rezervã pentru campania electoralã. Unii le aveau salvate, alţii nu au niciun proiect, nici în mandat, nici pentru ultimele luni de mandat. Pur şi simplu nu le-a ieşit nimic. Adicã nu au fost în stare sã punã în aplicare programul în baza cãruia le-au luat voturile alegãtorilor.
Şi mai sunt primari care au rãmas cu un singur mandat, deşi se spune cã primarul în exerciţiu are prima şansã şi este foarte greu de bãtut. Poate doar dacã îl prind vreo doi sãteni supãraţi, prin comunã, şi îi aplicã o corecţie. Dincolo de glumã, chiar se poate sã salvezi un mandat de 4 ani, dacã dai drumul la asfaltãri masive în ultimele 3 luni. Pe toate uliţele şi mai ales acolo unde nu ai ajuns niciodatã cu asfaltul sau cu alte lucrãri de infrastructurã.
Impactul este foarte mare când cetãţenii se trezesc dupã 20 sau 30 de ani de promisiuni cu asfalt la poartã. Acolo sunt voturi certe, pe care nu le mai pun la socotealã adversarii politici. Toatã lumea le trece în dreptul primarului. Este foarte dificil sã mai prinzi vreun vot dacã ai o lucrare de care tragi de 4 ani şi nu se mai terminã. De exemplu, o reţea de alimentare cu apã, un asfalt care nu mai ajunge unde trebuie. Sau o canalizare care nu este conectatã şi care nu va funcţiona niciodatã. Dar asfaltul este primul care se vede. Într-un final de mandat plin de lacune, de odihnã, de eşecuri şi de nerealizãri, asfaltul proaspãt e ca un glonţ magic. El fascineazã şi produce impactul scontat.
Alegãtorul simte mirosul de asfalt încins: plus cã pe final de mandat primarul e mai aproape de oameni şi mai deschis. Vine la om, alegãtorul vine cãtre el. Se bat pe umãr reciproc şi el gratuleazã. Primarul chiar stã lângã constructor şi se consultã. Chiar îi dã indicaţii şi explicã tehnologia şi procesul tehnologic sãtenilor care se adunã. Astfaltul e practic de la Dumnezeu. Chiar Maica Domnului vegheazã asupra lucrãrilor şi asupra termenului de execuţie. Nu încape vorba cã aşa se întâmplã. Sãteanul poate sã cearã sã i se toarne asfalt şi în faţa porţii şi sã fie aranjat în aşa fel încã sã fie o rampã mai uşor de urcat. Chiar şi un pic mai în curte poate fi pus asflatul. Nu e niciun fel de problemã, cã tot din buzunarul primãriei, adicã al omului se deconteazã o suplimentare de lucrãri. Tot omul îşi plãteşte asfaltul de la poartã sau din curtea casei, pentru cã din banii lui se executã cam toate, inclusiv unele vile ale edililor. Alegãtorul ştie treaba asta, dar zice cã e ok, dacã edilul mai face treabã în comunã. Primar „destoinic” este cel care îşi creşte vila şi în acelaşi timp creşte şi investiţiile în localitate. Omul nu se supãrã cã furã primarul, dacã are asfalt la poartã. Aşa este românul. Nici DNA-ul nu se supãrã. Mai ales în ultimii doi ani. Procurorii par cã au fost şi ei mulţumiţi şi i-au lãsat în pace pe primari. Poate acum, în ultimele luni o sã mai vedem ceva anchete apãrute peste noapte şi lucrãri, inclusiv de asfaltare, luate la verificat.
Se practicã în campaniile electorale anchetele şi nimeni nu comenteazã pentru cã justiţia „lucreazã” tot timpul, dar mai ales în apropierea alegerilor. Unele anchete chiar influenţeazã alegerile şi edilul îşi pierde scaunul. În multe situaţii, anchetele au efect invers şi sunt destule exemple în care primarii au fost realeşi, fiind dupã gratii. Lumea a considerat cã a fost vorba de o anchetã pentru campania electoralã, mai ales dacã este vorba de fapte mai vechi.
Una peste alta, alegãtorul are şi el mulţumirea cã mãcar o datã la patru ani vine şi asfaltul la el la poartã. E bun, e sfânt.
