Sub aparenţele unei relative acalmii, se simte deja tensiunea apropiatei campanii pentru alegerile parlamentare. „Contrele” dintre reprezentanţii Puterii şi cei ai Opoziţiei în privinţa Referendumului nu au încetat nici pânã astãzi, dar ele au cãpãtat un nou suflu, dacã pot sã mã exprim aşa, dinspre zona economicului.
Actuala Opoziţie reproşeazã guvernanţilor cã „nu au fãcut nimic” de când s-au instalat la putere, cã nu şi-au respectat promisiunile, cã au contribuit la scãderea nivelului de trai al populaţiei, cã, de fapt, nu se gândesc la oameni, ci doar la propriile lor interese şi aşa mai departe.
La rândul lor, guvernanţii invocã dezastruoasa situaţie economicã a ţãrii moştenitã de la guvernãrile Boc şi Ungureanu, dar şi timpul scurt trecut de la învestirea Guvernului Ponta ori faptul cã, deşi sunt la guvernare, ei nu ar deţine, de fapt, Puterea. La toate acestea, s-a adãugat, recent, tãmbãlãul naţional legat de privatizarea marelui combinat vâlcean OLTCHIM, care continuã şi în aceste zile, într-un crescendo tensional ce nu anunţã nimic încurajator. Toţi plâng, retoric, de mila „bieţilor salariaţi” de la OLTCHIM, însã nimeni nu dã semne cã a fi dispus sã facã nişte paşi concreţi pentru rezolvarea situaţiei acestora. O situaţie cu adevãrat dramaticã. Desemnarea drept câştigãtor de licitaţie a lui Dan Diaconescu, vãzutã iniţial ca un colac de salvare, avea sã tulbure enorm lucrurile, „senzaţionalul” fiind acuzat cã, de fapt, nu ar avea banii cu care se lãuda cã „va reda poporului OLTCHIM-ul”.
Ziua de luni a fost marcatã de o suitã de declaraţii, care mai de care mai paradoxale, mai categorice sau, dupã caz, mai descurajante. Au reînceput şi acuzaţiile reciproce, protagoniştii fiind, de data aceasta, Victor Ponta şi Adriean Videanu, care mai cã nu s-au înjurat ca la uşa cortului. Dacã primul şi-a dat cu pãrerea cã Dan Diaconescu nu are bani şi cã, în realitate el nu urmãreşte decât sã acopere, în cârdãşie cu Videanu, ilegalitãţile şi fraudele comise de-a lungul anilor, la OLTCHIM, cel de-al doilea l-a numit pe premier „Bulã” şi i-a cerut demisia pe motiv de incompetenţã şi de alte asemenea.
Bine, Adriean Videanu nu era tocmai persoana cea mai îndreptãţitã sã-l acuze pe Victor Ponta de incompetenţã şi sã-i cearã demisia, dar nici Victor Ponta nu ar fi fost cazul sã se antepronunţe în legãturã cu Dan Diaconescu, intervenind astfel brutal în mersul licitaţiei. La rândul lui, Dan Diaconescu (despre care se aude cã ar avea în spate nişte servicii secrete şi pe Traian Bãsescu însuşi – ceea ce, pentru mine cel puţin, nu ar fi deloc surprinzãtor!) ar fi plecat, încã de luni, în Germania, de unde ar urma sã revinã miercuri. În cãutare de fonduri? De sprijin politic? De parteneri noi şi potenţi? Cine ştie, poate din toate aceste motive la un loc, din moment ce, se pare, la asta l-a obligat priceperea Guvernului Ponta de a organiza licitaţii pentru privatizarea marilor obiective economice româneşti, ctitorite pe vremea lui Nicolae Ceauşescu.
Oricum, ne-am fãcut, încã o datã, de râs sau de cacao, dacã expresia aceasta corespunde exigenţelor dumneavoastrã. Pe linie politicã şi, desigur, pe cale de consecinţã (cum le place unora sã se exprime), probleme asemãnãtoare celor de la OLTCHIM ar putea sã aparã şi prin strãvechiul nostru oraş, vizat fiind ROMAG-ul, sau RAAN-ul (adicã unitatea economicã în întregul ei). Asta nu ar fi tocmai o surprizã, întrucât, la anumite intervale, de regulã în campaniile electorale, situaţia acestui colos industrial revine în actualitate, scopul fiind identificarea acelor forţe capabile sã-l menţinã pe el, colosul industrial, pe linia de plutire, astfel ca Severinul sã nu devinã „un oraş mort”. La noi, de altfel, ROMAG-ul este o eternã mizã electoralã, pe care fiecare încearcã s-o… rezolve cum se pricepe mai bine. Unii au mai reuşit câte ceva de-a lungul anilor. Alţii, din câte vãd, se rãtãcesc în pãienjenişul detaliilor, refuzând perspectiva.
De aceea, nu e de mirare cã ni se întâmplã tot ceea ce ni se întâmplã.
