Lumea întreagã e pe marginea unui conflict de proporţii – cam aceasta e senzaţia generalã ce dominã începutul acesta de an.
Sigur cã, America, Iranul şi Irakul par departe de noi pe hartã, dar pe harta economicã şi geopoliticã sunt mai aproape decât credem. În acest context internaţional tulbure şi foarte tensionat vine şi lumea noastrã politicã, pe care o ştim, cu frãmântãrile ei. Anul în curs e unul electoral şi acest lucru deja se simte în agitaţia de pe scena politicã. Avem un guvern aproape nou-nouţ pus în faţa unei realitãţi sociale şi economice complexe, dar şi în faţa provocãrilor electorale. Se discutã de zor ideea anticipatelor, pentru alegerile parlamentare. Nu e deloc o idee prea grozavã pentru guvernul liberal. Deşi pare o oportunitate pentru întãrirea (şi validarea puterii guvernamentale dobândite prin vot parlamentar şi intervenţie de la Cotroceni), poate fi foarte bine o capcanã şi o prãpastie. Cãci ce vor reuşi, dacã se ajunge la anticipate: doar un megaiureş electoral, o mega-hãrmãlaie politicã din care nimeni nu va înţelege nimic iar cea mai mare parte a electoratului se va uita cu teamã la actualul guvern, aşa cum te uiţi la orice guvern care aduce disensiuni, dezbinare, haos. Aşa cum cea mai mare parte a electoratului s-a uitat la guvernul PSD, când a gestionat atât de prost chestiunea protestelor legate de OUG 13.
Toţi vrem stabilitate, nu hãrmãlaie, nu campanie electoralã peste campanie electoralã, nu blocaj industrial, nu transformarea României într-un câmp minat de interese politicianiste. Realitatea socialã de azi e şi aşa complicatã, iar guvernul Orban abia dacã face faţã.
De exemplu, sindicatul poliţiştilor preseazã acum guvernul pe nişte drepturi salariale câştigate – e vorba de vreo 25.000 de salariaţi care aşteaptã un rãspuns şi care, suntem convinşi, pot la un moment dat sã iese în stradã. De tema pensiilor speciale ce sã mai vorbim? E o temã sensibilã, o promisiune a PNL şi toatã lumea aşteaptã sã-l vadã pe Orban ieşind din aceastã situaţie.
Clar cã anul 2020 va fi unul problematic pentru PNL. Dar în aceiaşi mãsurã e problematic şi pentru PSD, care se aflã în plinã crizã de lider. De aceea fac şi congres, în februarie. Dacã rezolvã problema puterii de la vârful partidului, intrã bine în campanie, cu şanse. Dacã nu, intrã în campanie degeaba.
