Mã nepoate, fãcu nerodu de Sucã Revelionu în trin, îl prinsã Anu Nou dupã ce plecã garnitura din Strehaia şi sã opri pe câmp. Pã da, cã nu mai avu nici locomotiva putere, di la artificii probabel, di la consum şi zisã sã sã odihneascã. Mã fraţilor, da dupã fro orã sã rãci trinu de ziceai cã sã filma o producţie la Polul Nord, clenţãneau dinţii lu’ Sucã de sã auzeau pãnã la Leo şi înapoi. Bine, adusãrã neşte sãteni din apropiere pãturi, fãcurã şi foc de tabãrã lângã trin, doar-doar s-o porni şi garnitura. Sã porni, da pe 1 dimineaţa, aşa cã nerodu fãcu Revelionu la foc de tabãrã, de o sã ne povesteascã tot anu despre pãţania asta.
Între timp, ca sã nu sã plictiseascã probabel, unii sparsãrã site-ul di la Consiliu, pesemne erau ofticaţi şi vroiau sã afle câţi kilometri sã mai asfalteazã anu ãsta, nu care cumva sã depãşeascã hotarele şi sã sã asfalteze şi la cuscrii de peste Dunãre.
Acuma sã cerceteazã cine fu aşa curios, sã vedem dacã hackerii erau neşte amatori, ori ceva profesionişti angajaţi part-time.
Mã fraţilor, cum spuneam, fac unii ce fac şi nu sã mai retrag. Pã nu, nu le ajunge, trebe sã sã mai îndestuleze, cam aşa cum face patrupeda lu’ Pecingine, de o duc la islaz dimineaţa şi seara sã întoarce singurã acasã. Pã da, cã ştie drumu, da sunt alţii care îl încurcã. Acuma, nimica de zis, cã ar fi bunã şi expertiza unora, dacã ar fi fãrã miza puterii şi banilor, da nu vezi aşa ceva pi la noi. Şi vorba aia, dacã nu te retragi când eşti în glorie, degeaba o mai duci pin petreceri pãnã la pensia specialã. Bine, mai sunt şi unii lipiţi de foncţii sau demnitãţi ca timbrul de scrisoare, dacã încerci sã le dezlipeşti, sã rup şi gata. Şi ca sã dãm neşte exemple, sã nu ziceţi cã vorbim în dodii, poate vã aplecaţi peste carierele lu’ nea Dumitrescu, de fu comandant pe vremuri şi lu’ nea Traicu, de fu şef la Activitãţile Nucleare care ajunsãrã pe butuci. Bine, cã sunt ei bine-mersi, e din cauzã de descurcãrealã, da sã nu te mai dai la o parte, sã mai faci şi tinerilor loc, e o altã poveste.
Da apropo de finalu’ anului trecut, furarã maşina poliţiei din post. Pã da, di la postu di la Vânju Mare, de sub nasul poliţiştilor. Şi sã vezi tupeu, cã autorul nu era necunoscut, cu asta sã ocupa, sã plimba numai cu maşini luate de pe unde apuca. Da sã iei maşina di la post, mai rar aşa ceva. Numai al lu’ Zbanghiu sã mai urcasã în tractoru de ara pe câmp, cã omu sã dusasã pãnã acasã sã-şi ia merindele, cã le uitasã. Şi al lu’ Zbanghiu, dacã vãzu cã tractoru era aşa abandonat în mijlocu câmpului, zisã sã nu rateze ocazia. Şi n-o ratã, cã sã trezi cu tractoru în pom, de şi acuma plãteşte ratele la credit, ca sã-i ia omului utilaj nou în loc. Pã da, unde mai pui cã nici coastele rupte nu sã lipirã bine la loc, de merge mai mult pe stânga decât pe dreapta.
Şi acum, la început de an, am vrea şi noi, cetãţenii de stau pe la ghişee, sã propunem funcţionarilor cât sunt la servici sã mai lase telefoanele de la urechi şi sã îşi mai facã şi treaba. Mai ales cã sunt convorbiri cu “ce mai faci dragã…” şi altele la fel de prietenoase. Cã doar nu or vorbi aşa în interes de serviciu.
Aia e, mã fraţilor, an nou, idei noi, numai sã fiţi dumneavoastrã luminaţi şi sã alegeţi calea dreaptã.
Da pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti.
