Mã fraţilor, nici nu terminã bine Sucã de zis despre plecarea lu’ nea Draghiea, mai bine zis de brexitul di la Prefectura Mehedinţi, cã şi veni nea Pavel Cristinel sã-şi ia foncţia în primire. Cu doua mâini, nu care cumva sã scape ceva pe jos şi sã sã aplece careva sã culeagã. Şi zisã hotãrât nevoie mare cã vrea sã facã treaba, mai mare Ruşinicã pentru nea Draghiea, care probabel nu fãcuse nimica, dacã abia acuma se face treaba. Bine, la investirea lu’ nea nou-prefectu’ veni şi nea Virgil, nu care cumva sã lipseascã la vreo ceremonie de numire în fonctie, sã sã ştie cui sã i sã aducã mulţamurile.
Între timp sã trecu la înlocuiri şi nea Murã di la Gospodãrirea Apelor Mehedinţi fu înlocuit din foncţie, pe motiv de culoare politicã, numai nea Drãghici mai rãmasã puţin, cã dacã tot vine dinspre pedele, ziserã sã vadã cum o cârmeşte. Da mai sunt şi alţi şefi de deconcentrate care sã tot învârt în sensu’ giratoriu di la Şimian. Cunoscãtorii îşi freacã mânuţele şi ştiu ei de ce şi cum!
Bine, acuma e drept cã unii rãmaserã în foncţii pi la deconcertate, cã doar sunt şefi de mici, schimbã culoarea mai ceva ca nea Nicolicea şoşetele. Apropo, ce mai face nea Nicolicea, mai ştie careva de ‘mnealui?
Mã nepoate, da sã vezi ce glas prinsã nea Stănişoară al mic, una-douã sã prezintã pi la televiziuni, explicã, dã din mâini, sã agitã, mâine-poimâine îl dã pe nea Gherghe la o parte şi îl şi întrece la programul Periuţa de dinţi pentru cei mici.
Mã fraţilor, sã pupã maşinile în intersecţiile severinene, mai ceva ca liceenii. Pã da, mai nou primaru’ di la Obârşia de Câmp, care sã pomeni cu o maşinã care-i intrã în plin în autoturismul pe care îl conducea, de trecu omu’ pin toate nãduşelile, nu mai ştia dacã e în cer sau pe pãmânt, cã-i tremura şi asfaltu’ sub picioare. Noroc cã iera cu otomobilu’ de serviciu. Şi asta dupã ce alt edil îşi pupã maşina, cu o alta, mai luna trecutã, de nu mai ştii dacã nu cumva intersecţiile din Severin or avea ceva cu primarii, zãu aşa.
Mã nepoate, când mã întorsei io acasã di la piaţã, detei de Sucã, sã închina în faţa oglinzii şi fãcea plecãciuni, de zisei cã s-a cuminţit nerodu. Dupã aia aflai, când zisei cã-i aplic metoda a treia dacã nu îmi spune adevaru’, ce pãţii de sã închina el aşa, tam nesam. Şi îmi zisã pãnã la urmã, cã avu noroc şi nu plãti excursia exoticã de i-o prezentase o tropolinã di la o agenţie de turism din Severin. Pã da, nu era decat fro o mie de euroi, o nimica toatã pentru cât nimic câştigã Sucã.
Aia e, aşa cã pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
