USL gestioneazã un capital uriaş de frustrare
Nici nu s-au uscat bine rufele referendumului proaspãt spãlate în famigliile politice de la noi, pe gardul ce desparte taberele, cã deja au început sã se iveascã pe dealuri focurile urmãtoarei bãtãlii electorale, una ce se va da taman în zori de decembrie, când mai tot poporul stã cu ochii pe porc, pe factura la cãldurã şi pe preţurile din hipermarketuri. Aşa cã luna decembrie aduce odatã cu Moş Crãciun şi un nou parlament. Un parlament proaspãt frezat şi parfumat de votul popular care va emana – emana ni se pare, totuşi, cel mai bun termen în acest context – un nou guvern. Cât despre votul popular de care vorbeam sunt premisele unui absenteism consistent, dacã nu unul major, având ca bazã tocmai imensa dezamãgire socialã de azi, o dezamãgire alunecând vârtos spre dezgust şi spre refuzul politicului.
În pofida stãrii de spirit a populaţiei, şi care nu e deloc una rozã, sã recunoaştem, politicienii îşi fac pe mai departe, fãrã emoţie, jocurile şi calculele. Deja împãrţirile pe colegii s-au cam fãcut, iar bazele strategiilor electorale par a fi deja puse, în ambele tabere. Susţinãtorii preşedintelui suspendat şi pânã la urmã revenit s-au strâns într-o formulã destul de pripitã, cu iz de improvizaţie, dar care e totuşi, în fond, o formulã de coeziune necesarã în contextul politic de azi. Alianţa România Dreaptã sunã bine, e inspiratã ca semnificaţie deşi, structural vorbind, baza e tot în bietul PDL, restul formaţiunilor neînsemnând mare lucru pentru electori. Forţa Civicã şi PNŢCD, fãrã PDL, nu ar reuşi sã convingã, cel puţin în acest moment, pe nimeni.
Ne-am tot întrebat de ce PDL, dupã experienţa nefericitã a alegerilor locale, cautã, şi iatã cã gãseşte, tot felul de astfel de formule, în grabã. Vã amintiţi de MN-MH? Probabil procedeazã astfel ca sã-şi oculteze cât mai mult chiar iniţialele, PDL, de care sunt legate isprãvile guvernului Emil Boc, isprãvi pe care lumea deja începe sã le uite sau sã punã altele, mai proaspete, peste ele. Dar o face şi ca sã dea impresia unei construcţii noi, novatoare, reformiste, care nu are nimic sau prea puţin de a face cu trecutul politic al unei ţãri în derivã şi uite aşa sã mai convingã nişte cetãţeni poate nehotãrâţi.
Alianţa România Dreaptã rãmâne un experiment şi atâta tot, cu şanse reduse acum, chiar dacã va avea sprijinul direct sau indirect al lui Traian Bãsescu. Şansele reduse sunt date de inconsistenţa partenerilor (FC, PNŢCD) dar şi de timpul foarte scurt rãmas pentru ca o astfel de construcţie politicã sã se maturizeze, sã se impunã în conştiinţa electoratului. Timpul ce vine ne va convinge însã cât de stabilã şi de convingãtoare e o astfel de formulã.
Evident, PDL îşi va juca şansa pânã la capãt, iar dacã va lua cel puţin cât a luat la alegerile locale, pe vot politic, adicã 22%, nu e deloc rãu pentru un partid pe care toţi îl vedeau, dupã experienţa Boc, sub 10%. Şi e posibil ca ARD, în ciuda apariţiei precipitate şi neconvingãtoare pe scena politicã, sã obţinã spre 25% la alegerile din 9 decembrie, şi uite aşa sã devinã în viitorul parlament, realmente, o forţã peste care nu se va putea trece cu uşurinţã, şi care, cine ştie, poate va conta şi în vreun calcul guvernamental la o adicã, prin 2013.
Pânã la urmã majora consecinţã pentru PDL a tâmpeniei ratate numite referendum e faptul cã dupã 29 iulie lumea româneascã, politic vorbind, s-a împãrţit între cei anti-Bãsescu (evident mai mulţi) şi pro-Bãsescu (evident mai puţini dar, atenţie, deveniţi brusc mult mai solidari şi mai vocali). Povestea referendumului nu a reuşit sã-l doboare pe Traian Bãsescu, ştim, dar a reuşit sã-i strângã laolaltã pe mulţi, nesperat de mulţi, alãturi de Traian Bãsescu împotriva lui Crin Antonescu şi Victor Ponta. Dacã nu era referendumul, astãzi nici Bãsescu, nici PDL nu ar fi avut vreo şansã în faţa alegerilor parlamentare, iar istoria ar fi fost deja scrisã. USL a învãţat destule din acest episod. Problemele guvernãrii sunt acum altele, grele, iar teza odioasei guvernãri portocalii nu mai ţine. Oamenii uitã, e normal, şi sunt mai interesaţi de ce se întâmplã acum. USL gestioneazã un capital uriaş de frustrare, de aşteptare socialã, şi nu e deloc o misiune uşoarã. Dacã guvernarea Boc a cãzut în dizgraţie datoritã proastei comunicãri cu populaţia, acest pericol pândeşte şi USL. Dacã USL nu are oameni buni pe comunicare, dacã nu explicã, dacã nu scot în faţã oameni percutanţi, vocali, convingãtori, riscul e mare sã repete experienţa lui Boc, adicã a unei guvernãri “neînţelese’’.
Fãrã mamã, fãrã tatã – deviza pentru 9 decembrie
Acum sã ne uitãm puţin şi sã vedem cine o ARDe în prim plan, în Mehedinţi, în decembrie? Numele de bazã rãmân Doina Chircu, Marius Bãlu, Mihai Stãnişoarã, poate şi Cornel Ghiţã (dar cu şanse evident mai reduse, domnia sa nereuşind sã se impunã în aceşti ani de mandat, ci doar sã facã o figurã agreabilã). Candidaţii PDL-ARD vor avea probleme pe colegiile legate de Severin, odatã ce aliatul lor nr 1, primarul Constantin Gherghe nu mai pare deloc dispus sã pocneascã din cãlcâie la comenzi politice. Nu avem confirmãri, dar nu credem cã mai funcţioneazã ca lider al democrat-liberalilor severineni, cum era acum câteva luni, rezumându-se sã fie doar un primar conştiincios, neutru politic, fãrã implicãri majore în zona politicului.
În ultima vreme PDL s-a confruntat cu multe dezertãri, numite melodramatic trãdãri, unele de te doare capul. Lipsa de principii e la ea acasã în politicã, din pãcate. Iar onoarea existã doar în cãrţi.
Una peste alta PDL va avea probleme şi pe celelalte colegii, în faţa USL, nu doar în Severin. Rãmaşi cu puţini primari, cu puţine structuri conduse de oamenii impuşi de PDL, partidul lui Blaga şi Stãnişoarã, plus FC şi PNTCD, vor trebui sã-şi joace cartea cu o dârzenie mai mare decât cea de la locale. Fãrã mamã – fãrã tatã, cam aceasta va fi deviza pentru 9 decembrie a.c.
Marea bãtãlie va fi tot pe zona Severin, unde PDL are un front mass-media redutabil. Şi probabil se va concentra pe aceastã zonã încercând sã-şi maximizeze şansele şi sã-şi adjudece cele douã mandate: unul de deputat, unul de senator. Mai mult ar fi o naivitate sã spere. Şi aşa douã sunã destul de pretenţios. La rigoare, la rece, dacã obţin un mandat de deputat sã fie mulţumiţi.
Pe partea cealaltã a baricadei, liderii USL şi-au împãrţit colegiile. Din cele 6 colegii parlamentare existente în Mehedinţi – 2 pentru Senat şi 4 pentru Camera Deputaţilor – se pare cã PSD va avea candidaţi în 4, iar PNL doar în 2. Unul e colegiul deputatului Viorel Palaşcã, şi toate şansele sunt de partea domniei sale. Celãlalt se zice cã ar reveni liderului liberalilor mehedinţeni, Liviu Mazilu, care ar candida pentru un fotoliu de senator. Şansele domniei sale, dacã va candida, în contextual actual, sunt consistente. În mod normal, dupã victoria la locale şi dupã proba de foc a referendumului (care a dat mãsura forţei politice în teritoriu a alianţei anti-bãsesciene) USL nu ar trebui sã aibã probleme insurmontabile în Mehedinţi la parlamentarele din 9 decembrie. PSD se bate, probabil, pentru un fotoliu în Senat şi pentru trei în Camera Deputaţilor, dar pânã la ora actualã nu a nominalizat pe nimeni pentru ele. Liderul social-democraţilor mehedinţeni, Adrian Duicu, mai are încã un pariu de câştigat în faţa adversarului politic direct, senatorul Mihai Stãnişoarã, dupã ce pe precedentele le-a câştigat deja.
Singurii care pot încurca planurile celor douã alianţe (USL vs ARD) sunt cei din PP-DD, aflaţi pe val. Dar nu suficient de pe val încât, la Mehedinţi, sã poatã oferi surprise de proporţii. Aşa cã bãtãlia finalã (şi cu asta vom spune basta unui an de confruntãri politice obositoare şi de rãu augur) se va da tot între USL şi ARD. Dar despre aceste lucruri vom mai discuta.
