* Cicã, mã rog, circul politic de pe Dâmboviţa s-a mutat la Strassbourg – cam aşa titreazã toate organele şi organismele de presã dupã şedinţa aceea specialã dedicatã ţãrii noastre, în cadrul cãreia au avut ocaziunea sã-şi spunã punctul de vedere cu privirre la situaţia politicã din România acestei veri „fierbinţi” politicieni din diverse ţãri (inclusiv din România) şi de cele mai diverse culori politice. S-o fi mutat, dacã nu cumva era de mult timp implementat acolo. Este şi explicaţia pentru care surpriza a venit din aceea cã Europa, aceea faţã de care românii aveau un deosebit respect, s-a dovedit a fi, în materie de moravuri politice, nu prea departe de ceea ce vedem în instituţiile de pe pe cheiurile Dâmboviţei. Despre politicienii români (în special cei din partea USL) care au luat cuvântul în cadrul respectivei reuniuni s-a spus cã ar fi avut o prestaţie remarcabilã, care ar fi dus la lãmurirea multor lucruri legate de referendum. Poate cã aşa o fi. Dar de ce vocea lor a fost atât de slabã pânã acum?
* Sfârşitul de vacanţã i-a gãsit, însã, pe protagoniştii scenei politice la, dacã ne este permis sã spunem aşa, iarbã verde. Mai exact, albastrã, vorba regretatului Ion Bãieşu. Nu cumva, bãieţii veseli ai politichiei autohtone sunt în contratimp? Nu cumva au ieşit de pe „axa vremii”? Cã, uite, unii s-au dus la o vacanţã de varã (?!) la Neptun, alţii, pe undeva prin Deltã, la Murighiol (sau cam aşa ceva). Ca sã ce? Ca sã se replieze, sã se „adune” sau ca sã-şi împartã ciolanul care se aratã la orizont? Se pare, şi una, şi alta. Ar fi interesant de ştiut de la care liste electorale au pornit discuţiile. Pentru cã, la câţi locuitori mai are astãzi România, nu putem şti câte colegii electoarale mai rãmân în picioare. Prin urmare, nici de câţi parlamentari va avea parte fiecare judeţ. Altminteri, pe aici, pe la noi pe-acasã, se vânturã tot felul de liste de candidaturi, care mai de care mai nostime, care de care mai exclusiviste.
* Dintre acestea din urmã, reţinem pe cea a lui Adrian Duicu, cel care nu-i vrea, sub nici un chip, în calitate de candidaţi, nemaivorbind de câştigãtori, pe Mihai Stãnişoarã şi pe Eugen Nicolicea. Mi-e teamã cã, în cazul dumnealui, s-ar putea sã-şi arate valabilitatea proverbul conform cãruia „de ce ţi-e fricã, nu scapi”. E suficient sã aparã o directivã rezultatã ca urmare a reuniunii de la Murighiol (sau cum i-o zice acelei interesante localitãţi).
* Primarul Severinului, Constantin Gherghe, despre care se spune cã ar fi, în continuare, preşedinte al organizaţiei PDL Drobeta Turnu Severin, şi-a refãcut din mers trupa de suflãtori în pânze şi de ţucãtori în popou, cu bãieţei şi fetiţe din solda social-democratã, purtãtori de camere de luat vederea şi de mãciuci microfonizate, care ne asasineazã, searã de searã, cu reportaje vomitive despre disponibilitãţile multilaterale ale inegalabilului edil. Prieteni, voi nu v-aţi sãturat de atâta rahat (turcesc, desigur!) cât îngurgitaţi pe zi? Şi pentru cine? Pentru un impostor de duzinã, care nu mai poate pãcãli nici mica adunãturã de fideli care i-a mai rãmas prin Crihala? Pentru un individ care a înşelat aşteptãrile atâtor oameni cu greutate, vinovaţi doar pentru faptul cã au avut încredere în el? Pentru un trãdãtor de vocaţie, pentru un cameleon ordinar (adicã, de rând), capabil sã adopte pe loc atitudinea miorlâindã de babã aflatã la priveghi, atunci când toate argumentele îl pãrãsesc? Haide, gata, înţelegeţi şi voi cã ne-am sãturat de aceastã sãmânţã de dictator declasat, care nu a crezut de cuviinţã nici mãcar sã rãspundã la acuzaţiile grave pe care unii dintre actualii sãi lãudãtori i le aduceau în campania electoralã de acum patru ani, darmite la altele, încã neformulate suficient de precis? A, îi pregãtiţi, cumva, platforma pentru o eventualã candidaturã parlamentarã din partea lui Nichipercea ori a lui Ucigã-l Toaca, astfel încât sã i se uite toate pãcatele de pe aceastã lume? Atunci sã faceţi toate demersurile pentru asigurarea fondurilor în vederea alegerii noului primar al Severinului. Dar, ne şopteşte insinuant Ucigã-l Crucea, nu vã faceţi probleme, are grijã Marele Şãf!.
* Numirile de directori (dar şi deznumirile, dacã putem spune aşa) operate de Inspectoratul Şcolar al judeţului Mehedinţi, în ultima vreme, sugereazã o stare cronicã de ameţealã la nivelul conducerii acestei importante structuri deconcentrate, semn cã acolo nu se face necesara diferenţã între interesul procesului de învãţãmânt şi poruncile cu iz algoritmic venite dinspre centrul de comandã politicã. Focarele de revoltã izbucnite în câteva instituţii de învãţãmânt mehedinţene ar putea constitui mãcar un apel la minimã înţelepciune, dacã nu la o atitudine probã, serioasã, în deplinul respect al legii. Din pãcate, toate semnalele ne aratã cã ne întoarcem la vremurile de tristã amintire ale lui Hârdãu şi Funeriu… Dacã doar asta a fost ambiţia noilor veniţi…
