Ce ar fi dacã, printr-o conjuncturã nefastã, Viorica Vasilica Dãncilã ar ajunge preşedintele ţãrii, adicã al României. Preşedinta, se poate spune, pentru cã şefia statului nu mai este de mult apanajul masculin. Sigur cã poate cã ar trebui sã avem un preşedinte precum Viorica Vasilica Dãncilã. Cum se spune în popor, am avea ceea ce meritãm. Preşedintele nu poate fi nici mai bun, dar nici mai rãu decât poporul sãu. Aceasta este România în momentul de faţã şi cel mai probabil Vasilica ar fi cel mai bun şef de stat pe care l-ar putea avea ţara. Este semianalfabetã, se spune, Nu are culturã, nu a citit. Poate ceva cãrţi cu utilaje şi motoare şi uleiuri minerale sau piese de schimb. Este femeie şi ar da bine la exterior şi la egalitatea de gen care se tot promoveazã în ultimii ani. Nu o duce mintea în cele mai multe momente. Nu este capabilã sã gândeascã singurã. Are dificultãţi grave la nivelul exprimãrii şi al vorbirii libere. Aproape cã nu este în stare sã spunã o frazã, fãrã sã comitã un asasinat asupra limbii române.
Nu are proprietatea multora dintre termenii pe care îi foloseşte. Este incultã şi asta a fost demonstrat de-a lungul ultimilor ani. Nu a fost vorba doar de discursuri servite greşit. Femeia chiar nu cunoaşte carte, nu ştie lucruri elementare. Ar fi trebuit pe unele sã le deprindã de prin clasa a şaptea sau a opta. Nu mai spun de liceu. În general, marea culturã, plus cãrţile citite din belşug se formeazã încã din perioada liceului şi se desãvârşeşte în perioada studiilor universitare. Nu a fost cazul tehnicei Viorica Vasilica. Este chiar şi o ruşine la adresa inginerilor din întreaga ţarã.
Dacã ar ajunge preşedinte în România, Vasilica Viorica ar fi reprezentantul unora dintre românii rãmaşi în ţarã, cu o educaţie precarã. Cu toate acestea sunt destui români care nu au o educaţie înaltã, dar sunt extrem de inteligenţi şi ştiu sã discearnã binele de rãu sau anumite nuanţe, lucru de care nu este capabilã Vasilica Viorica Dãncilã. Este cu adevãrat proastã în anumite momente, dar se repliazã prin viclenia de muiere politicã. Nu este un animal politic feroce sau vorace, dar are un simţ cu care este dotatã orice gospodinã atunci când sãreazã mâncarea. Adicã un mic simţ al mãsurii. La un moment dat nici nu trebuie sã mai guste felul de mâncare şi ştie câtã sare sã ia între degete, astfel încât sã nu compromitã zeama din oala de pe foc.
Vasilica Viorica a arãtat cã este un zero barat la capitolul geografie. Ori Geografia tot la gimnaziu ar fi trebuit sã o deprindã, iar la facultate doar chestiile de profunzime. În general harta a rãmas neschimbatã în ultimii ani şi nu ar fi trebuit sã îi punã probleme mãcar continentele sau numele unora dintre state. Nu a fost cazul pentru cã s-a fãcut de râs la nivel internaţional. Nu este cazul sã amintim cã un şef de stat trebuie sã fie un bun cunoscãtor al geografiei şi al istoriei. Cred cã istoria este o totalã necunoscutã pentru Viorica Dãncilã. Este totuşi posibil ca premierul sã ştie pe de rost o reţetã de la un fel de mâncare. De la sarmale, de exemplu. Femeia este un mare zero la comunicare şi chiar la limbi strãine, dar are acea viclenie a gospodinei care ştie când precupeaţa de la piaţã vrea sã îi punã şi gogoşar stricat în plasã.
S-a vãzut cã nu este chiar tabula rasa Viorica, dupã modul în care a rezistat în fruntea PSD în ultimele şase luni, în ciuda faptului cã sunt destui baroni şi dinozauri în partid, gata sã îi ia locul. Nu au putut pânã acum. Vasilica are şi informaţii şi a început sã se replieze destul de repede. E în campanie şi parcã a început sã asculte şi de alţii cu capul mai pe umeri. Cu cap în general. Dacã ar ajunge preşedintele ţãrii, e clar cã Vasilica nu ar fi în stare sã vorbeascã o limbã strãinã. Nu se ştie cum se va înţelege cu alţi şefi de state: prin semne. Va ţine mereu lângã ea o duduie care sã traducã. Relaţiile între state, mai ţin şi de relaţiile personale între şefi. Vasilica ne-ar duce probabil acolo jos de tot, pe fundul prãpastiei, la nivel de intelectualitate şi de reprezentare pe plan internaţional şi european. Poate cã acolo trebuie sã ajungem: jos de tot, sã putem sã spunem STOP! Şi sã ne ridicãm sã construim ceva sãnãtos în ţara aceasta, fãrã corupţie, hoţie şi oameni mai presus de lege.
Ar fi încã cinci ani pierduţi sau poate cã asta va fi reţeta: sã facem opusul, adicã sã alegem rãul cel mai mare.
