Mai ieri au pierit doi români în Afganistan, iar plãvanul suprem s-a comportat ca un zid de dat cu capul! De cînd a descãlecat de pe mîrţoaga Sibiului la Cotroceni, autorul mîrlãniilor metafizice s-a înscris la covata cu colivã şi traista cu colaci, deschizînd robinetul unui mandat de udat castraveţii grãdinarilor externi. Interesat de încã un mandat, acum scheaunã nemulţumit cã nu i se face voia strîmbã şi refuzã din nou propunerile premierului, bune, rele, cum or fi fost ele. Nu şi nu! Vrea în locul miniştrilor propuşi de Dãncilã pe femeia de serviciu, portarul şi şoferul personal… adicã, guvernul sãu. De mirare e cã n-a numit-o, încã, pe doamna cu fustã şi minte mini, „Cabinetul doi” de la Sibiu, dar, cine ştie…
Podidit de emoţii# ne-a demonstrat un mandat întreg, cu hîrtiile în faţã, cît de simplu poate sã emane gogomãnii, cît de uşor îi e sã zdrobeascã sub cãlcîi Constituţia, apãrat de o justiţie înfãptuitã în sufragerii şi de nişte bolşevici stãpîni pe românii cu sãrãcia-n traistã. În condiţiile date, la fel de uşor i-a fost sã transforme ţara într-un vînat pe care U.E. şi S.U.A. se bat sã-l devoreze! Regret cã „bietul” de el a trebuit sã treacã de atîtea ori prin grele suprasolicitãri intelectuale, adicã sã citeascã nişte pagini cu litere mari, scrîşnind în limba românã. Ştia cã stã prost la capitolul talent oratoric, dar nu şi-a repetat temeinic lecţia la citire. „De unde nu-i, nici Mein Got nu cere!”. Mai puteţi rezista, dragi români, privind pasivi la acest individ, ce executã planurile diabolice ale mondialiştilor?
S-ar putea spune cã mandatul acestui Iohannis este unul original. Original în doza de mîrlogism şi încãlcare a Constituţiei în formã continuatã. Dupã Bãsescu, Iohannis este al doilea personaj catastrofal pentru ţarã, care dezonoreazã grav Cotroceniul, un preşedinte care confundã excentricitatea cu originalitatea şi mîrlãnia grosolanã cu preşedinţia. O oglindã clarã ca apa. Pentru popor, un mandat care produce dezastru şi silã. Pentru un psihanalist, o posibilitate de sondare a psihicului unui om cãzut la Cotroceni ca bomba la Hiroshima. Asta pentru cã mahalaua politicã autohtonã e mereu pregãtitã sã stea caprã (vorba unei cucoane europarlamentar) şi cu poalele peste cap.
Dezgustãtor mandat, dar şi mai dezgustãtor faptul cã sînt mulţi naivi cãrora le face plãcere o astfel de extaziere în faţa infantilismului ca mod manipulare, în faţa ipocriziei, orgoliului, mizeriei, corupţiei, prostiei, cãrora, acest preşedinte strãin de ţara sa le-a fãcut loc tot mai mult în spaţiul public. Toate aceste manifestãri semi-patologice reprezintã mãsura disperãrii, frustrãrii şi propriei nemulţumiri. Iohannis ar putea fi orice, dar nu preşedintele României! Afirmînd acestea, cred doar cã am sensibilitatea ce nu trebuie sã lipseascã nici unei femei, indiferent de meseria pe care o are, sensibilitatea prin care sã se scuture de tot ce este periculos şi grotesc. Sau, poate, Iohannis crede cã excesul sãu de infatuare îi face pe români sã mai uite de foame!
Aflat la o vîrstã la care maturitatea, de obicei, îşi spune cuvîntul, caraghiosul mîrlan, prin comporta-mentul sãu de şantierist, s-a afundat în putere, crezînd cã a nimerit în timp şi la timp. Prevãd cã iohaniştii se vor arãta oripilaţi de afirmaţiile mele, ripostînd pe toate înaltele tonuri posibile, cã vai, Iohannis e un imens cîştig, şi cã datoritã lui strãinii ne înţeleg istoria şi rezoneazã cu noi, cînd, de fapt, strãinii ne furã abitir, ne persifleazã, ne umilesc, ne înarmeazã, contra cost uriaş, cu armele lor, depãşite fizic şi moral, în propria noastrã ţarã, ca sã le fim, la o adicã, o carne de tun. Nu era necesar sã vinã un Iohannis cu ginecologia externã a lui Trump pentru a ne arãta „inteligenţa sa epicã catastrofalã”. Nu toţi românii sînt fraieri cum crede Iohannis! Simpatizanţi sau opozanţi, neutri sau indiferenţi, românii vor pricepe la un moment dat ce pacoste a fost pentru ţarã biciul puterii din mîna acestui vînzãtor!
Iohannis a mîzgãlit şi întinat demnitatea românilor, exact cu genul acela de mîzgãlituri pe care obsedaţii le fac în WC-uri, unde nu-i vede nimeni, doar cã, în speţã, e vorba de un preşedinte exhibiţionist, care în numele privilegiilor şi orgoliilor sale, îşi afişeazã, în vãzul oamenilor normali, afecţiunea psihicã. Pe cînd o carte autoportret herr Iohannis? O fi el preşedinte, dar unul de gang! Gen, „pe-afarã-i vopsit gardul, înãuntru-i leopardul”! Mare mizerie! Cã de patriotism nici vorbã la un asemenea pantalonar!
O fabulã a lui Esop spune cã „omul nu trebuie numai sã se roage divinitãţii, ci sã dea şi din mîini, pentru a nu se îneca”. Sã-l vedem pe Iohannis cum se va salva de la înec dupã pierderea imunitãţii! Iohannis ãsta, ce om, domn’e! Om de stat şi de odihnã în formã continuatã! Se pricepe sã opereze ţara pe cord deschis, şi nu ştiu ce-am sã fac cînd nu va mai fi preşedinte! Îmi va dispãrea aşa, subit, obiectul muncii din el! Adicã personajul acesta malefic, cocoţat pe meterezele puterii, care şi-a gãsit identitatea în generarea unei manipulãri şi dezbinãri severe, cu prizã la un public de turmã, un public uşor de dus de nas, un public cumpãrat, format din mers. Din mersul tot mai prost al societãţii.
Un om cãruia îi plac experimentele, gen „Colectiv” şi diez-resist, creaţii ale combinaţiei diabolice Harward-C.I.A.! De la acestea a ajuns la debalansare şi, din nou, la un fals echilibru în dezechilibru, în ceea ce cunoaşte el ca fiind valoare (ipocritã). Ca sã-mi arãt din nou sensibilitatea, îl consolez spunîndu-i cã un neavenit nu poate reuşi din prima încercare. Nici în proza de doi bani scrisã, nici în politicã, cu atît mai mult în preşedinţie. Edison a fãcut o mie şapte sute (?) de experimente nereuşite, pînã a descoperit filamentul. Oricum, pe calea aceasta, a dezbaterilor de moment, nu se poate ajunge decît la o viziune goalã sau foarte rarefiatã, de naturã fiduciarã, în ceea ce-l priveşte pe chiriaşul de la Cotroceni! Cel mai bun colaborator al viitorului României va fi însuşi timpul.
Cu Bãsescu şi Iohannis, România a avut parte de toate relele, şi mai multe şi mai crime, şi mai… glume… Amîndoi i-au fãcut sã transpire pe români şi fericiţi vom fi cînd vom cînta cu toţii veşnica pomenire acestui mandat! Însã, din pãcate, votul, singura armã a românului împotriva iohanismului este mãsluit şi furat, contrafãcut şi falsificat. „Voteazã fiecare cu cine vrea şi din urnã iese cine trebuie!”, citîndu-l pe Tudor Muşatescu din piesa „Titanic Vals”. Ştiu mai bine serviciile! Nu vom vedea niciodatã în aceastã democraţie de paradã oameni morali conducînd garnizoane de corupţi. Un lup costumat în piele de oaie, un anormal, vorbeşte despre „o Românie normalã”, ca slogan de campanie, pentru a primi asigurarea cã va creşte numãrul naivilor care vor merge cu barca lui în arzãtoarea chestiune a votului! Pînã la urnele din noiembrie, Iohannis nu va reuşi sã-şi trateze obsesiile, mîrlãniile şi nãravurile. Nici nu va gîndi de zece ori înainte de a face alte lucruri oribile!
Constat cu amãrãciune cã nu-i fu bine ţãrii noastre nici cu „bunicuţa”, nici cu „prostovanu”, nici cu „Sã trãiţi bine”, nici cu „România lucrului bine fãcut”, mai nou, „România normalã”, fiindcã pe timpul neisprãvirii lor s-a ales praful de industrie, de flotã, de cãile ferate române, de pãdurile noastre… nu ale lor. Nu de ei îmi pasã, ci de soarta Ţãrii pe care o jefuieşte oricine vrea, de soarta norodului din care fac şi eu parte! Fãrã a fi fost prea asprã cu el, cum zbir a reuşit sã fie el cu poporul român, trebuie sã-i atrag atenţia mîrlanului, mai ales profesorului din el, cã LMC-urile (lucruri la mintea cocoşului) cu care ne îmbrobodeşte din postura incomodã, rigidã şi ridicolã, vor duce la dezmembrarea anatomiei corpusului identitar românesc şi la dezumanizarea sa perpetuã
