Toamna îşi face simţitã prezenţa în fiecare zi, odatã cu ea sosec şi grjile acestui anotimp. Începutul anului şcolar reprezintã pentru multe familii o povarã costisitoare pentru buget.
Luni am ales sã îl însoţesc pe inspectorul general şcolar Marian Şuţã la deschiderea anulului şcolar 2012-2013. Dis de dimineaţã am plecat cu domnia sa sã deschidem anul şcolar în mediul rural, la şcoala de la marginea judeţului, la 60 de km de municipiu, mai precis în satul Gvardeniţa, din comuna Bãlãciţa.
Pe drumul spre Gvardenţa (care arata foarte bine, faţã de cum îl ştiam eu), inspectorul general şcolar Marian Şuţã mi-a destãinuit motivul pentru care a ales Gvardeniţa: “În primul rând cã doresc ca sã se înţeleagã cã tratãm în mod egal toţi elevii şi profesorii din judeţ, şcoala începe pentru toţi în acelaşi timp, apoi aş vrea sã îi fac pe copiii acestui sat sã înţeleagã cã şi elevii din mediul rural pot avea o şansã în viaţã, aşa cum am avut şi eu, dar numai dacã îşi dau silinţa pentru a învãţa. Chiar dacã sunt puţin subiectiv am ales aceastã şcoalã şi pentru cã este o şcoalã din comuna în care am învãţat şi eu, de unde am plecat la liceeu, dar este şi o şcoalã nouã pe care o inaugurãm azi şi la care am pus şi eu “o vorbã bunã” în mandatul trecut. Eram la personal, şi am aflat cã douã primãrii au renunţat la a mai face şcoli în comunele lor şi atunci m-am zbãtut pentru şcoala din Gvardeniţa”.
În jurul orei 8 am ajuns la micuţa şi coheta şcoalã din Gvardeniţa, în faţa cãreia ne aşteptau “sfioşi” elevii, însoţiţi de parinţi şi bunici, alãturi de primarul comunei, Constantin Vladuţ, directorul şcolii, Cristian Gropşanu şi cadrele didactice care vor preda în aceastã şcoalã. Într-o maşinã, un micuţ de clasa 0, plângea de mama focului, refuzând cu încãpãţânare sã înceapã şcoala.
Ceremonia de deschidere a început cu o slujbã religioasã oficiatã de cei doi preoţi din comunã, urmatã de mesajul de deschidere al inspectorului general şcolar Marian Şuţã (vizibil emoţionat), primarul comunei, directorul şcolii.
“Proiectul şcoli din Gvardeniţa a fost realizat în urmã cu 5 ani, dar abia în urmã cu un an am reuşit sã încep lucrãrile care au costat aproximativ 9 mild. de lei vechi, iar acum la început de nou an şcolar sunt bucuros cã cei 70 de elevi din Gvardeniţa pot învãţa într-o şcoalã nouã cu 5 sãli de clasã”, a declarat primarul comunei Bãlãciţa, Constantin Vladuţ.
Am mai reţinut şi scurta declaraţie a unui cadru didactic al şcoli, doamna Alexandrina Croitoru: “Mã bucur cã înainte de pensie pot preda şi eu într-un local adecvat”. Dupã ora 9 am plecat din Gvardeniţa, în urma noastrã elevii cu flori proaspãt culese din grãdinile lor intrau în şcoalã, numai “micuţul” din maşinã plângea şi suspina în continuare, iar dacã ar şti ar spune “ce mi-ai fãcut Funeriule… !”.
În drumul de întoarcere spre Drobeta Turnu Severin, deşi eram grãbiţi (mai mult “generalul” decât mine) am ales sã facem o scurtã vizitã, inopinatã, la Şcoala din Rogova pentru a vedea dacã lucrurile sunt în ordine, dar şi pentru a vedea clasa 0, “la treabã”.
De aici inspectorul general şcolar, a mers sã deschidã noul an şcolar la Colegiul Naţional “Traian”, unitate emblematicã a învãţãmântului mehedinţean.
Deschiderea anului şcolar în instituţiile de învãţãmânt severinene
Luni, 17 septembrie, grãdiniţele, şcolile şi liceele severinene şi-au deschis larg porţile pentru a întâmpina numãrul mare de elevi, pãrinţi şi cadre didactice, prezenţi la ceremoniile tradiţionale de deschidere a cursurilor şcolare.
Dupã ce ierarhul locului a rostit la Catedrala Episcopalã, cu o zi înainte, rugãciuni speciale pentru profesori şi copii, luni, la începutul noului an şcolar, mai multe delegaţii de preoţi de la Centrul Eparhial din Drobeta Turnu Severin au mers în instituţiile de învãţãmânt locale şi au sãvârşit slujba de Te Deum.
Deopotrivã, dascãlii şi copiii au cerut de la Dumnezeu luminare, povãţuire şi providenţã în încercãrile ce vor veni în acest ciclu cu noutãţi, cum ar fi introducerea clasei 0.
De altfel, elevii în ani terminali au mãrturisit cã îşi doresc mai mult ca oricând ajutorul divin, trecând printr-o perioadã de rãscruce a vieţii, cu multe examene şi alegeri importante de fãcut.
Nu toţi copiii au dreptul la prima zi de şcoalã
O legislaţie adaptatã la Uniunea Europeanã spune ca toţi copiii au dreptul sã meargã la şcoalã. Dar, asta pe hârtie!….
Luni, şcoala nu a început pentru toţi copiii. Cei mai necãjiţi dintre ei, chinuiţi de neputinţe şi dureri au fost, o datã în plus, “loviţi” de cei ce-şi spun “oameni”, ba chiar “profesori”.
Într-o ţarã în care totul este posibil, încãlcarea unui drept este un lucru perceput ca o normalitate, totul este sã ai o funcţie de director.
În oraşul nostru nu existã o şcoalã incluzivã, dar s-au creat programe incluzive şi anume sunt douã clase de învãţãmânt special integrat incluziv: clasa a II-a în Şcoala generala nr. 15 şi clasa a III-a în Şcoala generalã nr. 7 “Teodor Costescu”. De anul acesta “onor direcţiunea” Şcolii generale nr. 7 “Teodor Costescu” a considerat cã este mult prea mult pentru nişte copii amãrâţi şi bãtuţi de soartã, ca urmare cei de clasa a III-a nu mai au voie sã-şi continue studiile. Un grup de aşa-zişi oameni care se erijeaza în “educatori” nu cunosc legislaţia şi nici nu-i intereseazã: Dacã nu sunt în stare sã le tragã un şut în spate mãcar sã le tragã un şut în… cãrucior! Este mai sigur pentru ei cã amãrâtul aflat în cãrucior nu are puterea nici mãcar sã se întoarcã spre a-l privi, dar sã-l mai opreascã…
De fapt, pentru ce trebuie sã respecte drepturile unor copii? Şi de ce ar trebui sã ştie ce înseamnã învãţãmânt incluziv integrat? Este suficient cã sunt directori şi şcoala a devenit astfel proprietate privatã în care primesc pe cine vor şi dau afarã pe cei care şi aşa sunt nãpãstuiţi de soartã!
De ce sã laşi nişte copii sã înveţe carte într-o salã micã şi cãlduroasã când în şcoala e nevoie de cabinete pentru servit cafeaua şi fumat ţigara pe îndelete în pauze prelungite?! Aşa ca “onor conducerea” Şcolii generale nr. 7 “Teodor Costescu” a decis: clasa a III-a învãţãmânt special integrat nu mai existã în şcoala generalã nr. 7. Sã meargã la şcoala specialã cã aia e pentru handicapaţi.
Îmi permit o micã observaţie: stimate doamne şi domni “profesori” copiii noştri au nevoi speciale şi nişte drepturi, pe care, dvs., handicapaţilor, nu vreţi sã le cunoaşteţi; dar, dacã n-veţi nici mãcar o urmã de suflet, cel puţin luminaţi-vã un pic mintea citind legea şi aflaţi ce înseamnã învãţãmânt incluziv integrat.
Dacã aşa v-a fost sufletul de negru şi aţi vrut neapãrat sã înlãcrimaţi ochii unor copii şi aşa plini de suferinţã în ziua în care ei doreau sã se reîntâlneascã în clasa în care au petrecut atâtea clipe minunate, unde şi-au serbat zilele de naştere alãturi de elevii mai mari ai şcolii şi aţi avut grijã sã le arãtaţi o clasã cu mãsuţele şi scaunelele lor aruncate în bãtaie de joc, atunci sã vã bateţi în continuare joc de ei, cã atât v-a mai rãmas…
Sunteţi directoare şi asta-i pe viaţã?
Aţi uitat lucrul cel mai important: sã fiţi “mame” pentru toţi copiii, adicã menirea de bazã a profesoarei! Doamnelor:
A FI MARE NU-I MIRARE
A FI OM E LUCRU MARE!
Dar dacã pentru copilaşii aceştia şcoala nu a început ca şi pentru ceilalţi, pentru dvs,care aţi condus festivitãţile deschiderii noului an şcolar, avem o întrebare:
- DE CE DOAMNELOR DIRECTOARE AŢI UITAT SÃ FIŢI PROFESOARE?
Anca Zimţa, mama unuia dintre copiii care nu au avut dreptul la prima zi de şcoalã
