* Gata, ãştia nu mai au rãbdare! Pânã la declanşarea campaniei electorale mai e aproape o lunã, dar bãieţii au plecat cu ursul! Avem, cum am mai spus, câteva plutoane de candidaţi la preşedinţia României, unul mai fãlcos/fãţos ca altul, frustraţi, isterici, amatori de circ ieftin şi multe feţe triste. Toţi ãştia, dacã vor reuşi sã adune fiecare câte 200.000 de semnãturi, vor pleca, cu mare alai (dupã posibilitãţi) prin ţarã, sã agite lumea. Sã fie vãzuţi pe strãzi, prin pieţe şi iarmaroace, pe la praznice de sfinţi, prin biserici şi stadioane, cu reporteraşi şi camere de filmat. De ce? Ca sã facã declaraţii de dragoste nestrãmutatã faţã de ţarã şi sã înjure actuala şi fostele guvernãri care „au dus ţara de râpã”. Cine sunt ei, ce au fãcut ei remarcabil ca sã se simtã îndreptãţiţi a candida la cea mai înaltã funcţie în stat? Nu ştim, probabil urmeazã sã aflãm. În mod sigur aproape cert, în mintea fiecãrei triste figuri de candidat s-a produs urmãtorul raţionament: bãi, dacã ãsta, care e acum în capul trebii, a ajuns preşedinte doar pentru cã a mijlocit cândva nişte adopţii dubioase şi a cumpãrat şase case din meditaţii cu elevii, noi care, aşa şi pe dincolo, de ce n-am ajunge? Pãi ce e de colea sã stai cinci ani degeaba la Palatul din Deal, sã-ţi duci, din când în când, mâna la pitpalac atunci când se cântã imnul, iar în restul timpului sã faci navetã şi turism în interes personal? Plus, vorba aia, Vlaşca şi Teleormanul? Plus bani – cãcãlãu, mãria-ta?! Cu asemenea determinãri, cum sã nu îţi iei inima-n dinţi, sã nu muşti din ea cu sete şi sã nu porneşti vânjos la cucerirea Everestului prezidenţial?! Mai ales dacã te şi împinge cineva (dezinteresat, desigur) de la spate?
* Cum spuneam, deşi mai e aproape o lunã pânã la declanşarea campaniei în mod oficial, luând exemplul luminos al Plãvanului din Deal, bãieţii au început sã plece cu ursul. Puterea (sau putoarea, funcţie de caz!) exemplului, poţi sã mai zici ceva?! Prin Severin a poposit, mai zilele trecute, “caravana” piţigoiului usrist Dan Barna, despre care unii zic cã se va califica în finala prezidenţialã, iar alţii, cã va ieşi chiar preşedinte. Doamne, apãrã şi pãzeşte! Cum ziceam, acest piţigoi deşirat a descins, luni, la orele serii, în Severin, fãcându-şi adepţii locali sã-l aştepte vreo douã ore. Aere de vedetã, ce mama mãmicuţei ei de treabã! Iar adepţii, dupã ce îl aşteptaserã deja douã ore, dupã ce autocarul ce-l transporta pe marele lider a poposit în oraş, l-au mai aşteptat vreun sfert de ceas pânã sã cobore! Ei, da, ce sã zic! Eu cred cã, vãzând dumnealui ce… puhoi de lume îl aştepta aici, nici n-ar fi vut sã coboare doar ca sã respire aer de Dunãre albastrã. A fãcut-o, totuşi, desigur pentru a bifa o acţiune şi pentru a debita ca un papagal, în faţa microfoanelor şi camerelor de luat vederi, acelaşi text plictisitor cu marile lui proiecte vizând alegerile anticipate „dãrâmarea” Guvernului Dãncilã şi dizolvarea Parlamentului. Când l-a întrebat o cetãţeancã despre afacerile lui cu statul, piţigoiul de care vorbim a dat-o într-o pãsãreascã ieftinã de tot şi uşor şmechereascã, gândindu-se, probabil cã pe aici oamenii sunt cam bãtuţi în cap şi nu-şi dau seama de „subtilitãţile” lui. Bãiatu’, hai du-te şi încarcã nişte sifoane, fiindcã tot ceea ce sifonezi tu e numai fâs, vorba lui Mircea Crişan. Şi poate-ţi gãseşti prin bazar nişte şlapi mai de Doamne-ajutã cu care sã apari pe la recepţii…
* Şi ãsta-i doar începutul, stimaţi prieteni! Staţi sã vedeţi grosul poznelor firii, când vor începe exodul spre meleagurile noastre. Ce ne vor auzi urechile… Deocamdatã, bãieţii din politicã se laudã partinico-patriotic cu semnãturile pe care le-au strâns pentru liderii înscrişi în competiţie. Liberalii mehedinţeni, de pildã, ne anunţã, mândri, cã au strâns un numãr record de semnãturi, din Severin şi judeţ, pentru sustinerea lui Werner, circa 42.000. Bravo, îi credem pe cuvânt, deşi ne vine greu sã ne închipuim cã Dulapul Sãsesc ar putea avea atâţia adepţi prin aceste locuri În sfârşit… Pe cei de la PSD nu i-am vãzut agitându-se în cãutare de semnãturi pentru coana Viorica mai deloc. Ce sã fie cu ei? Sunt foarte siguri cã vor reuşi sã strângã semnãturile necesare şi promise? Lucreazã în trei schimburi? Sau în regim incognito? În sfârşit, nu e treaba noastrã. Treaba noastrã ar fi sã vedem ce facem ca noul cotrocean ales sã mai ţinã şi cu poporul român…
