De ce nu!? Este cel mai fain serviciu pe care l-a avut pânã acum în cariera sa. Şi-a fãcut omul tot concediul an de an şi nu a stat la serviciu peste ora 16.00, decât în cazuri excepţionale, adicã a adormit pe canapeaua din birou sau a avut de dat ceva declaraţii senzaţionale în prime time, pe un ton de te ia somnul.
Acesta este, adicã a fost preşedintele nostru, al „lucrului bine fãcut”. Un preşedinte care pentru el chiar a fãcut bine lucrurile. Omul a ştiu ce e aia vacanţã, ce sunt alea excursii, ce înseamnã sã te urci pe schiuri, sã de bronzezi la Miami sau la Neptun, chiar dacã la Marea Neagrã e mai mult jeg. Vacanţa este vacanţã. Iohannis a venit în fruntea statului şi a anunţat mari proiecte în economie şi parcã în domeniul educaţiei. Nu mai ţin minte ce a spus de justiţie sau de dreptate. Poate cã nu a spus nimic. A fost de ţinut minte sloganul cu ajutorul cãruia probabil cã a şi câştigat primul mandat: „Ţara lucrului bine fãcut”. Asta a promis cã va face el din România.
Sincer, în afarã de paltonul aruncat pe capota maşinii nu am prea reţinut alte lucruri. Pânã la urmã, colaboratorii i-a ales singur şi nu l-a obligat nimeni sã îşi ţinã atâţia oameni slabi primprejur. Dacã avea un sclav bine fãcut pe lângã el la început de mandat nu mai rãmânea în mintea opiniei publice drept preşedintele care a şters maşina cu paltonul. În rest, nu se prea ştie care au fost sau care sunt proiectele de ţarã ale lui Klaus.
Nu ştiu care a fost faza cu „Guvernul meu”. A existat şi aşa ceva şi nu se ştie nici acum ce obiectiv a avut acel guvern cã nu a rãmas în memoria colectivã cu mai nimic. Plus cã omul lui Klaus, Dacian Cioloş, a jucat la douã sau mai multe capete şi acum este aliat cu Barna la prezidenţiale şi nu cu Iohannis. Cu toate acestea, lui Iohannis îi datoreazã ascensiunea sa politicã şi notorietatea cãpãtatã ca premier.
Care este pânã la urmã principala realizare a lui Iohannis ca preşedinte? România nu pare sã se fi schimbat semnificativ în ultimii 5 ani. 4 din 5 ani PSD a condus Guvernul şi practic Iohannis nu a prea avut multe de zis. Cumva, tacit a fost de acord cu guvernãrile, chiar dacã a mai strâmbat din nas pe la numiri de miniştri. Chipurile, sã vadã populaţia cã este viu şi cã nu este tot timpul plecat în concediu sau la somn.
Iohannis este treaz acum şi tot atacã la PSD. Dar PSD este deja vai de mama domniei sale. Este un joc destul de putred exersat de Iohannis cu PSD, de care acum se pare cã se foloseşte ca sã scape de un adversar mai puternic, precum Dan Barna. Preşedintele USR de care nu a auzit nimeni, nu îl cunoaşte nimeni, dar care ar putea ajunge şeful statului.
Klaus este disperat cã ar putea pierde 5 ani de pe cartea de muncã şi ar trebui sã punã osul la muncã pânã sã iasã la pensie. Este un coşmar pentru şeful statului care s-ar putea afla în situaţia de a rãmâne fãrã gãrzi de corp, fãrã sclavi care sã îi care paltonul, fãrã secretare care sã îi facã rezervãri la concedii şi la vacanţe, sã îi gãseascã hotelurile cele mai bune şi plajele cele mai liniştite pentru vacanţele şefului statului. Unde mai pui cã în primul mandat Iohannis a vizitat câteva ţãrişoare şi în cinci ani ar putea sã mai viziteze orice îi va cere inima, pe banii alegãtorilor sãi, dacã îl mai vor o datã. Ce ar face Iohannis dacã nu ar mai fi ales preşedinte? S-ar întoarce la Primãria Sibiu? Nu s-ar cãdea ca de la anvergura sa sã revinã în noroiul şi micimea unei funcţii la nivel local. Poate cã îşi va aranja ceva pe la UE. Sau poate ar reveni la catedrã sã le mai spunã o datã Ghinion! colegiilor sãi care încã mai achitã rate la apartament.
Cert este cã încã cinci ani de Iohannis chiar ar fi un câştig pentru actualul preşedinte. Pentru România poate doar din punctul de vedere al conjucturii politice interne şi nimic în plus. Ce ar fi sã câştige Dãncilã sau Barna? Chestii noi. De la Dãncilã am şti la ce sã ne aşteptãm. Ar fi un stand up comedy timp de 5 ani. Cu Barna nu se ştie. Este omul surprizelor. Nu prea ne dãm seama pentru cine joacã, intern sau extern.
Cert este cã de data asta chiar nu ai cu cine, cum spunea reclama pe vremuri. Mai e Mircea Diaconu, care pare din ce în ce mai slab ca actor. Mai este şi Paleologu, dar nu iese din zona politicianului pe care ar putea oricând Petrov sã-şi sufle mucii. Cam atât.
