Pânã la urmã de unde am plecat şi unde am ajuns. De la prima ţarã din lume care îşi achitase datoriile cãtre Banca Mondialã, la o ţarã care a trecut cu datoria de 100 de miliarde de euro. Adicã nu de lei, cãci dacã erau lei, mai tipãream câţiva. Banca Naţionalã a României transmite Guvernului cã trebuie sã o lase mai moale cu toate majorãrile şi mãririle şi creşterile de salarii şi de pensii, cãci mai este nevoie şi de investiţii şi de viitor.
Nu trãim toţi acum şi dupã tragem poarta. Mai vin şi alţii dupã noi şi trebuie sã avem grijã ce SRL le predãm. Sã nu le dãm firma în insolvenţã sau în faliment. Cãci de insolvenţã de ţarã vorbea chiar Marele Tãriceanu, şef de minitrib care, dupã ce a trecut în opoziţie, a început sã vorbeascã despre faptul cã din bugetul ţãrii lipsesc vreo douã miliarde de euro şi nu se ştie cine de unde îi va lua.
Şi specialiştii de la BNR anunţã cã este nevoie de îngheţarea salariilor în sectorul public şi sistemul de pensii trebuie rãcorit puţin cu majorãrile pentru a nu crãpa sau pentru a nu o lua la vale. Pentru doi ani nu ar mai trebui sã existe majorãri în sectorul public. Aceasta este recomandarea BNR. Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, adept al economiei de consum, dupã ce a fost şef de discotecã în trecut, le dã un mic flit economiştilor de la BNR şi spune cã o sã stea el de vorbã cu şefii lor, adicã şeful.
Pãi cum gândeşte un guvernant care nu gestioneazã banii lui şi care se trezeşte cu fundul pe un munte de bani, reprezentat de bugetul naţional? Zice cã oricum nu îl trage nimeni la rãspundere, în afara partidului, dar şi acolo acum este Vasilica Viorica şi asta nu ştie ce e de capul ei. Chiar e paradis pentru unii social-democraţi cu Vasilica la centru. Pot şi ei sã îşi punã în operã ideile mai bune sau mai proaste şi nu vor rãspunde pentru acest lucru. Sigur cã vinovat de dictatura proştilor este Liviu Dragnea, care acum este bine mersi în afara jocului şi probabil cã a trecut peste ruşinea de a ieşi din viaţã ca un prost şi de a ajunge la puşcãrie. Pânã la urmã, cum şi-a aşternut aşa doarme, vorba Olguţei – altã emanatã a sistemului politic actual.
Ce te faci cu aceşti salariaţi de la stat, precum Iohannis, care a folosit mandatul doar pentru a fi sigur cã va avea o pensie mai mare şi va putea sã îşi satisfacã plãcerea hãlãuditului peste tot prin ţãri strãine. Nimeni nu are o idee de guvernare realistã, vreun plan de ţarã, vreo strategie energeticã, vreun plan pentru a stopa migraţia populaţiei, pentru a înmulţi locurile de muncã şi pentru infrastructurã rutierã mai bunã. Totul e de la o zi la alta. Majorãrile de venituri, chiar dacã unele sunt nesustenabile, aduc voturi şi asta o ştiu toţi politicienii, indiferent de culoarea lor politicã. Totul pentru victoria finalã, pentru a rãmâne în continuare bugetari şi salariaţi la stat. Cam acesta este scopul politicienilor din ţara noastrã şi nu s-au prea vãzut politicieni care sã rãmânã în mediul privat şi sã trudeascã acolo, sã achite statului încã un salariu pentru salariul pe care îl oferã muncitorului.
Este mult mai fain la stat, pentru cã oricât l-ai fura, tot se mai gãseşte pe fundul sacului câte ceva. Cetãţenii tot îşi achitã taxele şi impozitele, tot se colecteazã TVA şi taxe pe salarii sau alte taxe pe care le percepe statul de la agenţii economici. Pânã la urmã, rãmâne ceva şi de mestecat pentru partide şi clientela acestora.
Dupã 30 de ani putem sã tragem concluzii şi nu avem cum sã nu vedem adevãrul în faţã: suntem în continuare la fel de mici şi nu contãm în regiune sau chiar în ţara noastrã. Cu 100 de miliarde de euro datorie s-ar putea sã fie prea târziu pentru generaţiile care vin, sã achite banii aceştia, mai ales cã mulţi pleacã din ţarã.
În rest, dacã Brâncuşi ar trãi şi ar reveni în România ar constata cã în perioada interbelicã, atunci când a migrat din ţarã ne-a lãsat sãraci şi proşti. Cum ne-o gãsi acum? Poate cu o nouã pãturã socialã: burghezia bugetarilor. Adicã ce a mai fost. Prea mici, prea târziu, prea sãraci, prea proşti…
