* De ceva vreme, n-aş putea spune cam de când, vorba aia, sã tot fie…, prefectul de Mehedinţi, Nicolae Drãghiea, a avut numeroase observaţii critice la adresa conducerii Direcţiei Sanitar-Veterinare, sau cum i-o mai zice, pe motivul insuficientei preocupãri pentru prevenirea rãspândirii virusului pestei porcine africane în judeţul Mehedinţi şi pentru superficialitate în îndeplinirea sarcinilor. De fiecare datã, observaţiile prefectului, fãcute în cadrul şedinţelor de colegiu prefectural, erau însoţite, în spaţiul public, de ideea cã reprezentantul guvernului în teritoriu „are ceva” împotriva directoarei Irina Zoican. Care mai fãcea uneori şi discrete figuri de…persecutatã. Între timp, harnicele televiziuni, mereu la datorie, prezentau imagini de…campanie a luptei împotriva temutului virus, cu mochete întinse pe nişte drumuri de ţarã şi stropite din plin cu un fel de zeamã de varzã de nişte persoane costumate precum Armstrong, Aldrin şi Collins în prima lor expediţie selenarã de acum o jumãtate de secol şi cu d-na Irina debitând solfegii optimiste pe tema „Mehedinţiul este ocolit de pesta porcinã, dar noi veghem”. Chiar dacã, pe la colţuri, mehedinţeanul de rând se întreba dacã pesta porcinã se va speria de costumaţiile celor care stropeau drumurile mochetate cu zeamã bordelezã (sau de varzã, mã rog, sau de ce-o fi fost, cã nimeni nu divulgã secretul), el, mehedinţenul de rând, avea un sentiment de siguranţã, ca sã nu zic de mândrie localã, inoculat de specialiştii DSV.
* Totul pãrea sã meargã ca pe roate, fata popii putea sã-şi mai exerseze talentele evadând din mult prea prozaica lume a suinelor pe la cine ştie ce festivaluri sau serbãri câmpeneşti, pânã când… Pânã când se descoperi la Gârla Mare un focar cât casa de pestã porcinã, într-o fermã dezafectatã, unde nişte iresponsabili creşteau, în nişte condiţii de mizerie absolut infernalã, câteva zeci de godaci. Cine îi proteja pe respectivii? Cine le îngãduise sã-şi creascã porcii acolo, chit cã ferma fusese de mult dezafectatã? Şi întrebarea întrebãrilor: în loc sã facã exhibiţii penibile cu mochete pe drumuri publice, stropite cu soluţii înrudite cu apa cea mai chioarã, cu lucrãtori deghizaţi în astronauţi de operetã, în ideea cã pesta porcinã africanã s-ar speria şi ar lua-o la sãnãtoasa (la sãnãtoasa am zis? Oh, Doamne!), specialiştii cu atribuţii de serviciu în domeniu nu era firesc sã cunoascã, dat fiind pericolul rãspândirii molimei de care vorbim, starea fostelor ferme, azi dezafectate? Şi, în general, starea fermelor de porci funcţionale în prezent? Nu în zonele acestea se afla, cum sã zic, obiectul cercetãrii, materia primã necesarã studiului, carevasãzicã? E mai uşor ca, în locul unor documentãri serioase, aplicate, acolo unde trebuie, la faţa locului, cum ar veni, sã ne dedãm la reprezentaţii dubioase pe şosele, cu instalaţii, chipurile, sofisticate, ca sã luãm ochii camerelor de…furat vederea (şi vigilenţa!) privitorilor! Da, e mult mai uşor, un fel de „fã-te cã lucrezi” în variantã uşor adaptatã şi în acompaniament de muzicã folcloricã, ilai, nanã, ilai-la!
* Într-o primã fazã, ni s-a spus – o chestiune care ne-a cocoşat de râs! – cã vulpile ar fi adus molima la ferma dezafectatã de la Gârla Mare. S-o fi reprofilat cumãtra vulpe pe suine, abandonând mult mai paşnica şi mai lipsita de pericole zonã a galinaceelor? Porcul pãcãlit de vulpe?! O, dar mvai, o-la-la! Nu cred cã prefectul Nicolae Drãghiea a gustat gluma cu alde Ghiţã muşcat de momiţe de o vulpe hotãrâtã sã-i transmitã, aşa, de-a dracului ce e, microbul dobândit în perioadele ei de vagabondaj prin Africa, dovadã cã le-a fãcut plângere penalã celor care creşteau clandestin porci în ferma de la Gârla Mare. Pãrerea mea e cã dumnealui putea lãrgi uşor cercul celor cãrora le-a fãcut plângere penalã. Pãrerea mea! Cu atât mai mult cu cât se mai aude cã şi pe la Husnicioara ar fi izbucnit un focar…Repet, e doar pãrerea mea!
* Altminteri, ce sã vã mai spun? Au revenit oamenii politici din vacanţã, au reînceput eternele şi fascinantele lor dispute pe te miri ce, blana ursului din pãdure, laba gâştii pãrãsite, bla, bla,bla, mi-e şi silã… Pe de altã parte, lista candidaţilor la preşedinţia României a devenit kilometricã. Pe lângã cei deja anunţaţi şi , cât de cât, ceva mai cunoscuţi de oameni, au apãrut o grãmadã de pozne ale firii cu veleitãţi de preşedinţi. Nu, nu-i mai numesc, fiindcã mã apucã o crizã vomitivã cu aspect neconstituţional, din care nu ştiu cine m-ar putea scoate…
