* Ultima sãptãmânã a verii calendaristice, ultima şi a vacanţei parlamentare, a produs, în mod aproape neaşteptat, scandalul care, teoretic, dar şi practic, poate duce cãderea actualului guvern. Concret, este vorba de decizia ALDE de a denunţa protocolul de colaborare la guvernare cu PSD şi de renunţarea lui Cãlin Popescu Tãriceanu la a mai candida la preşedinţia României, în favoarea actorului Mircea Diaconu, care, auziţi şi dumneavoastrã, candideazã la Cotroceaua Mov din partea viitoarei mortale alianţe politice ALDE- PRO România! Tare, tare de tot! Iar madame Dãncilã ce face? Treaba ei, vorba aia, sã se descurcã!
* Dar doamnei Viorica nici cã-i pasã. Dumneaei pune rapid placa politicianului responsabil, dedicat intereselor ţãrii şi bagã moral în popor, spunând cã va guverna în orice condiţii! Ceea ce nu ar fi rãu deloc – ţara trebuie guvernatã în orice condiţii, altminteri, se duce pe pustii! – atâta doar cã nu ştim deocamdatã cu cine o va face, întrucât parteneri serioşi, dispuşi sã se înhame la jugul guvernãrii nu prea se gãsesc. Nici mãcar printre cei care o fluierã mereu pe coana Veorica sã plece acasã, declarând cã ei vor veni imediat şi necondiţionat la guvernare. (Aiurea, în realitate, ei fug de aşa ceva ca dracul de tãmâie!). Mã rog, încã nu şi-a intrat în rol şi Plãvanul din Deal, care, indiscutabil, are de gând sã manipuleze nişte enteresuri personale în situaţia nou creatã şi, dacã nu ne înşealã instinctul de… fatã mare, provocatã chiar de dumnealui şi de cercurile care-l înconjoarã şi susţin. Numai sã nu gândeascã aşa pecum vorbeşte, şi anume silabisit. Nu de altceva (fiindcã suntem foarte departe de a-i duce grija acestei fãpturi indigeste), dar ar putea pierde trenul care l-ar duce cu câteva ceasuri mai devreme acolo unde-l poartã gândul.
* Stupefiazã pe toatã lumea, dincolo de orice, decizia „patrioţilor” de la ALDE de a pãrãsi acum, în prag de alegeri de tot felul, coaliţia de guvernare. La fel, decizia – în aparenţã de Gâgã, dar, pe fond, de mare jigodie, a lui Tãriceanu de a renunţa la candidatura la prezidenţiale, în condiţiile în care, pânã mai ieri, se lãuda cã o surclaseazã în sondaje pe coana Viorica Dãncilã. Trebuie sã recunosc cã, pânã de curând, am avut o impresie deosebitã despre prestaţia politicã a celor de la ALDE şi nu m-am sfiit sã o recunosc public. Poziţiile ferme ale lui Tãriceanu cu privire la Justiţie şi la abuzurile Binomului, ale „Statului paralel” (despre care unii se iluzioneazã cã ar fi dispãrat deja! – oh, sancta simplicitas!), atitudinile de la Bruxelles ale unor membri ALDE precum Norica Nicolai sau Renate Veber, prestaţiile mai mult decât onorabile şi de bun-simţ ale unor reprezentanţi din teritoriu m-au fãcut multã vreme sã cred cã, mai devreme sau mai târziu, în jurul ALDE se vor strânge forţele politice sãnãtoase ale naţiunii. Rezultatul modest de la recentele europarlamentare l-am calificat ca pe un deficit de percepţie din partea electoratului, chiar dacã drãcuşorul de serviciu îmi şoptea cã are ştiri cum cã un… confrate de-al lui şi-ar fi bãgat coada prin computerele serviciilor transmiţãtoare de date. Iatã însã cã neaccederea micului partid în Parlamentul European a modificat, din câte se pare, şi codul moral al oamenilor lui Tãriceanu, care au votat într-o veselie inconştientã, ca sã nu-i zicem din prima entuziasm, ieşirea din coaliţia de guvernare cu PSD – o coaliţie care, orice s-ar spune, le-a fãcut suficient de mult bine celor de la ALDE, încât sã lase, cum se spune, mãcar loc de „bunã ziua”. Fac ei aşa ceva? Aş, nu e foarte greu sã mai adaugi la obraz câteva straturi de „şorici”. Campion la… porcãrii de genul ãsta, nu o sã credeţi – tot Tãriceanu, camaradul de nãdejde de pânã mai ieri al lui Dragnea, care a şi declarat cã va vota moţiunea de cenzurã anunţatã de liberali şi cã, de acum în opoziţie fiind, se va comporta ca atare. Sik-tear, Jigo! Mã dezic de tot ceea ce am afirmat pozitiv despre tine de-a lungul anilor, inclusiv acei ani când îţi ridicai soclul de premier de succes, cu sprijinul parlamentar, en-gros şi en-detail, al PSD. Aviz tuturor celor care dau cecuri în alb oricãrui aventurier, în speranţa cã le va aduce mai aproape binele dorit.
* Într-o asemenea posturã se aflã, din nefericire, şi actorul Mircea Diaconu, cel în favoarea cãruia a renunţat la candidaturã Cãlin Popescu Tãriceanu. Maestre dragã, mã, maestre, mã, m-ai cam umplut de scârbã (nu am gãsit altã rimã!). Şi nu pentru ideea de a candida la preşedinţia României, demers în care, probabil, mulţi români ar fi dispuşi sã te susţinã, ci pentru pretenţia domniei-tale de a te considera politic independent, în timp ce deja şi-au anunţat susţinerea douã distinse gioarse al politichiei autohtone – Cãlin Popescu Tãriceanu şi Victor Viorel Ponta! Pãi se poate, mã maestre, mã? Vrei sã completezi trio-ul de gioarse?
Bibicu’ (p. cf. Eugen Mãicãneanu)
