*Cel mai iubit sãsãlãu al poporului a fost invitat la o vizitã de lucru la Washington de preşedintele american Donald Trump. Ce sã mai spunem, eveniment intergalactic, l-a apucat pe Dumnezeu de picior. La câte… memorabile succese a înregistrat dumnealui în acest penibil mandat la Cotroceaua Mov, o sã ziceţi cã merita şi el o gurã de oxigen dãtãtoare de speranţe în perspectiva obţinerii celui de-al doilea mandat prezidenţial. Merita pe dracu’! De cãrpãnos ce e şi de inimã neagrã ce are în el, acest Werner a plecat în America nu sã rezolve ceva esenţial pentru ţãrişoara asta, ci pentru a veni, în convingerea lui şchioapã, în buzunar cu tot felul de privilegii personale, în primul rând cu certitudinea cã va obţine un nou mandat.
* Pentru cine nu are mintea îmbâcsitã de ambiţii morbide sau de orgolii fãrã acoperire, e cît se poate de limpede cã americanii nu te cheamã acolo ca sã te laude ce tare, mare şi frumos eşti, şi nici sã-ţi dea de pomanã, ci sã obţinã maximum de profit din respectiva întâlnire. Pentru cã, trebuie sã ia aminte toatã lumea, America nu este o societate de binefacere, America e o mare putere şi dacã înţelegi aceastã realitate sub toate aspectele ei, bine, dacã nu – valea, adio şi n-am cuvinte, mai stai şi tu la coadã etc. În mintea gãunoasã a acestui nedemn preşedinte al României e ideea cã tot ce va culege el (vorba vine!) de prin America va fi al lui. Din acest motiv, el nu a luat în delegaţie niciun membru al Guvernului, niciun specialist oarecare, indiferent de domeniu, în stare sã poarte nişte negocieri acolo, potenţial aducãtoare de beneficii pentru ţarã. Nu, dumnealui a luat o haitã de ţucãlari care sã transmitã în ţarã exact ce anume va indica el. Aţi auzit transmisiunile de la Antena 3 şi de la România TV? O înşiruire penibilã de comentarii jegos encomiastice de-ţi venea instinctual sã-ţi laşi capul în jos de jenã, de ruşine imensã. Care e interesul ca poporul acestui sinistru personaj sã fie ţinut la mare cinste, când rezultatele vizitei sunt aproape de zero barat? Ni s-a citit, cu mare pompã, un fel de declaraţie comunã româno- americanã plinã de locuri comune, de şabloane cu parteneriatele strategice ale vieţii, cu solidaritate în faţa nu ştiu cãrei agresiuni bla, ba, bla… ca şi cum noi nu ne-am fi sãturat, o întreagã istorie recentã, de şabloane şi alte tromboane politicianiste. Ce se va alege din toatã aceastã regie penibilã şi gãunoasã? Ca de obicei, nimic. Va veni Werner cu problema vizelor rezolvatã? Tare sunt curios.
* O cunoscutã avocatã, Ingrid Mocanu, se întreabã, în legãturã cu efectele acestui eveniment de politicã externã „câte miliarde de metri cubi de gaz moca ne va costa aceastã nouã slugãrealã” a lui Iohannis pe lângã noua Înaltã Poartã. E o întrebare mai degrabã retoricã, ţinând cont cã precedenta slugãrealã a aceluiaşi ne-a costat cam 6 miliarde de euro. Acum, ce sã facem, rãmânem în aşteptare şi, în lipsã de altceva, cãdem pe spate de fericire cã Trump a declarat complezent cã Iohannis ar fi „un preşedinte foarte respectat. Cine ştie câte miliarde ne vor fi costat, în timp, astfel de declaraţii?! Este Werner un preşedinte respectat? Sã fie acolo la ei, în America şi sã se spele cu el pe cap, dacã le este aşa de drag!
* Între timp, în ţarã, continuã campania de strângere de semnãturi pentru realegerea sinistrului. Ceva vâlvã, prin Severin, a fãcut ştirea conform cãreia fostul primar de foarte veselã amintire al oraşului, Gherghe Constantin, a semnat şi dumnealui pentru marele sãsãlãu. Ştirea era însoţitã de o fotografie mormântalã, cu dumnealui, Gherghe, la birou, cu ochelarii bine potriviţi pe nas şi într-o atitudine meditativã, de persoanã profund responsabilã de decizia pe care urmeazã sã o ia… Ce sã mai vorbim, circul greţos la el acasã! Şi sã nu-ţi vinã sã pui mâna pe un retevei!!..
* Astãzi, se împlinesc 102 ani de la naşterea marelui critic şi istoric literar, Al. Piru, discipol al genialului G. Cãlinescu şi Profesorul atât de iubit al atâtor generaţii de studenţi postbelice. „Sunt animat de cele mai bune gânduri faţã de studenţii mei, ceea ce explicã poate larga simpatie de care, la rândul meu, mã bucur printre ei.” – spunea distinsul Profesor al generaţiei mele într-un interviu. Datorez acest lucru faptului cã studenţii vãd în mine pe cineva care a stat în preajma lui G. Cãlinescu”- a adãugat el cu modestie. Nu doar acestui fapt, Magister! Ci multor altor fapte pentru care istoria literarã, cea a învãţãmântului superior românesc, cultura naţionalã vor gãsi îndreptãţirea de a vã evoca totdeauna cu multã gratitudine…
Bibicu’ (p.cf. Eugen Mãicãneanu)
