Autostrãzile din România se nasc mai greu decât orice pe lumea aceasta. Ce fãceau chinezii dacã ar fi construit aşa de greu Marele Zid?! Probabil cã erau cotropiţi de mult de cine dorea sã îi atace, barbari sau alte neamuri sãlbatice sau civilizate. Poate cã la noi strategia este sã nu construim nimic sau sã le facem foarte prost, astfel încât cine vine pe la noi sã nu rãmânã prea mult timp. Este şi cazul drumurilor sau autostrãzilor din ţara noastrã. Cred cã nu mai existã strãin care sã fi ajuns în România şi care sã nu se fi plâns de starea foarte proastã a şoselelor, indiferent de regiunea istoricã traversatã.
De data aceasta, statul s-a pregãtit sã inaugureze vreo 40 de kilometri din autostrada care trece pe la Deva, dar, ghinion! Ceva grav a fost depistat pe traseu, la construcţie, de cãtre echipa de recepţie. Adicã drumul nu ţine. Adicã trebuie refãcutã lucrarea. Şi uite cã se pregãteau a devenii şi alţi români sã dea ture pe autostrada respectivã, chiar din vara asta. Ghinion, vorba lui Klaus! Mai au de aşteptat pânã la inaugurare.
Sigur cã nu mai existã pe undeva pe lumea asta unde sã fie inaugurate drumuri în stilul românesc. Adicã din zece în zece kilometri – mai tãiem o panglicã. Şi care ar fi totuşi logica firmelor de construcţii, care dau cu bidineaua şi care toarnã asfaltul? În condiţiile în care ştiu foarte bine cã mai întâi ar fi trebuit sã consolideze un deal sau cã traseul trece printr-o zonã nesigurã şi trebuie deviat de ce continuã lucrarea? Poate cã de vinã este proiectantul sau poate cã muncitorii au rãmas fãrã material. Sau poate cã au mai apãrut nişte vile pe undeva şi din cauza asta nu ar fi ajuns materialul. Doar se cunosc destule reţele de furat, în ţara noastrã.
Cel mai probabil, va fi foarte greu de transpus în realitate autostrada româneascã est-vest sau invers, cã e tot aia, uneori. Vor mai trece ani buni, pânã când românii vor putea sã circule mai repede de la est la vest şi sã plece mai repede din ţarã sau sã vinã mai repede în ţarã, sã-şi viziteze pãrinţii rãmaşi acasã sau la cimitir.
Pentru asta sunt necesare şi autostrãzile sau o mare autostradã în România. Pentru cã logica ne spune cã o autostradã de la est la vest, adicã o cale rapidã ar trebui sã punã în valoare litoralul românesc sau marele port Constanţa. Acesta este acum cu maţele scoase şi nu se ştie cine i le mai poate pune la loc. Cât despre litoralul Mãrii Negre aferent teritoriului României, Dumnezeu cu mila! Nu degeaba poetul roman Horaţiu a fost trimis în exil la Tomis, în Dobrogea. Pustietate, ierni aspre, barbari, tot felul de neamuri de prin Asia, care bãteau la poarta Imperiului Roman.
Oare cum o fi ajuns poetul la Constanţa de la Roma? Cu trãsura, cãlare? O fi trecut prin Deva şi a observat şantierul de la autostrada care se construieşte şi în zilele noastre? O fi stat la semafor sau a trecut pe roşu? Cert este cã a ajuns pe litoral şi acolo a compus cele mai de jale poeme latine. Era normal sã îl apuce depresia în pustietatea de acolo. Mai bine pupa şi el câteva funduri de potentaţi sã nu mai ajungã sã urle de disperare la malul Mãrii Negre, în Dacia sau ce era pe atunci. Şi depresia l-a apucat atunci când a vãzut Mamaia plinã de jeg şi de manelişti. Vã daţi seama ce a fost în sufletul omului?! Apoi toate hotelurile lãsate în paraginã, buruienile care mãrgineau şoselele din Eforie. Mândreţea unui litoral cândva nelocuit, dar care a ajuns aproape un dezastru când a întâlnit mâna omului. Şi cum sã dea bietul Horaţiu 25 – 30 de lei pe un şezlong. Probabil cã mergea cu cearşaful la mare, în perioada estivalã.
Cert este cã ţara noastrã a avut de mai mult timp probleme majore cu drumurile şi cu infrastructura de orice fel. De câteva mii de ani… Lucrul românesc are o hibã când începe sã se materializeze, sã fie construit. Dacã rãmâne la stadiul de idee atunci el atinge perfecţiunea. Probabil cã realizarea de cea mai mare însemnãtate este Marele Fâs Românesc. Este perfect şi inegalabil. Sigur, alãturi de Casa Poporului sau Palatul Parlamentului, care, este atât de urât încât se vede de pe Lunã.
