* Ziarul OBIECTIV MEHEDINŢEAN a sãrbãtorit recent împlinirea a 20 de ani de la apariţie. Raportat la situaţia generalã a presei româneşti, evenimentul are semnificaţia lui aparte. Privind doar presa din judeţul nostru, care, în urmã chiar cu 20 de ani, se putea lãuda cu apariţia a numeroase publicaţii – cotidiane locale, cotidiane regionale, sãptãmânale judeţene şi regionale, reviste de culturã, publicaţii de partid etc., cadru ce asigura toate condiţiile pentru o concurenţã sãnãtoasã în zona media şi pentru o acurateţe sporitã a informaţiei, nemaivorbind de sporirea fireascã a coeficientului de obiectivitate a acesteia. Ce vreau sã spun e cã, la acel moment, nu se putea vorbi în Mehedinţi de un deficit de organisme de presã – dimpotrivã, aş putea zice – problema noastrã esenţialã fiind legatã de diversificarea stilurilor şi de abandonarea unor şabloane depãşite care încorsetau atitudinal actul de presã. Îmi amintesc cã apariţia primelor numere ale Obiectivului Mehedinţean semãna cu declanşarea unei rafale de artificii în mult prea liniştitul nostru oraş. Scandaluri gata sã izbucneascã, ameninţãri cu acţionarea în judecatã, inflaţie de drepturi la replicã, telefoane anonime încãrcate de ameninţãri – toate aceste fenomene au creat noii publicaţii o faimã instantanee de nonconformism. Treptat, optica publicului s-a modificat sensibil, la aceasta contribuind creşterea ponderii materialelor de opinie şi atitudine. Grija celor care au condus acest ziar, soţii Gabriela şi Teodor Abagiu, de a-i asigura un echilibru tematic şi stilistic a ferit Obiectivul de nedorite excese, care i-ar fi subminat, în timp, autoritatea. La toate acestea, s-ar putea adãuga o viziune managerialã realistã dar eficientã. În puţine cuvinte, aşa se face cã OBIECTIVUL Mehedinţean a reuşit nu numai sã se menţinã pe piaţã şi sã aibã o remarcabilã ritmicitate şi constanţã în apariţie, dar şi sã devinã numãrul 1 în momentul de faţã în Mehedinţi. Pe parcursul celor 20 de ani de apariţii, în paginile OBIECTIVULUI au semnat nume prestigioase ale presei şi vieţii culturale locale şi naţionale, în paralel cu tineri aflaţi pe drumul afirmãrii profesionale, publicaţia având, în anumite perioade şi alura unei şcoli de presã. Pe cei care au onorat cu semnãturile lor paginile acestui ziar, dar care au trecut, unii nedrept de devreme, la cele veşnice, îi amintim pe profesorii, scriitorii şi oamenii de culturã Nicolae Calomfirescu, Constantin Stana, Constantin Juan, Emil Albişor, Virgiliu Tãtaru, Mircea Goia, pensionarul preocupat de problemele sociale ale concetãţenilor sãi, Aurel Ivan şi alţii.
* La reuniunea aniversarã de la sfârşitul sãptãmânii trecute a participat majoritatea celor care semneazã în mod curent în Obiectiv mehedinţean, care au petrecut câteva ceasuri relaxante evocând întâmplãri mai vechi sau mai noi sau desenând proiecte ale unor activitãţi viitoare.
La mulţi ani, Obiectiv mehedinţean!
* În şedinţa sa ordinarã de marţi, 30 iulie 2019 Consiliul local al municipiului Drobeta Turnu Severin i-a retras mãscãriciului elefantin Popa Ştefan, ce-şi mai zice şi Popa’s, titlul de cetãţean de onoare cu care fusese blagoslovit cu ceva ani în urmã. O hotãrâre pe cât de necesarã, pe atât de înţeleaptã, pentru care iniţiatorii ei, viceprimarul liberal Daniel Cârjan, în primul rând, meritã felicitãri. Nu a fost un vot în unanimitate, cum ar fi fost de aşteptat, datã fiind mitocãnia ciurucului de… onoare. Au fost nişte voci din acelea… sensibiloase, blegoase, obiective pânã-n mãduva oaselor, domnule, care cereau sã fim clemenţi, sã-i dãm şi cetãţeanului cuvântul (ca şi cum nu îl avusese şi nu abuzase de el!), sã nu ne grãbim şi alte prostioare de aceeaşi facturã greţoasã. Am mai spus-o: în capul ţuguiat al unor astfel de oameni, mârlanii de factura lui Popa’s ãsta ar trebui sã facã, de trei ori pe zi, cãchiţa, eventual cu stropi, sã-i umple de sus pânã jos de genialitatea cu care respectivii vor sã fie botezaţi.
* Crimele de la Caracal, care au înfiorat o ţarã întreagã reprezintã, dupã umila mea pãrere barometrul stãrii de spirit al unei ţãri în care nu se mai poate trãi. Chiar nu se mai poate trãi. În jurul celor douã oribile crime se ţes de zor scenarii demente care merg chiar pânã la manipularea alegerilor prezidenţiale din toamnã. La Caracal se vorbeşte despre recrutarea câtorva zeci de tinere eleve în chip de prostituate pentru americanii de la Deveselu!!! Ceva între silã, groazã şi deznãdejde – senzaţie greu de închipuit a fi suportatã de un om normal.
Bibicu’ (p.cf. Eugen Mãicãneanu)
