Mã nepoate, scandal mare sãptãmâna ultimã, cã aşa e când bãnãţenii cu aer de olteni îşi dau în peptic. Ãştia dau rãu de tot, nu ca noi, ne aprindem repede şi ne trece ca focul de paie. Pã da, sãrim imediat şi ne oprim la fel, de zici cã nu ştii de la cine a început şi cine a terminat. Da la nea Popa’s fu altceva, cã le zisã oltenilor di la obraz, cã cicã la Timişoara au ajuns numai ciurucuri din Oltenia, de zici cã Bega are aşa o sitã de-i cerne pe ãia buni de ciurucuri. Cicã nu mai are caricaturistu’ loc pe stradã de maşini cu numere de Mehedinţi, Dolj, Gorj, pesemne înainte toate aveau numai numere de Germania şi Austria. Pã da, cã pãnã sã vinã vestu’ în Banat, mai toţi timişorenii munceau peste hotare şi trimiteau bani în ţarã, cum trimit acuma din Spania şi Italia. Da au uitat majoritatea, iarã nea caricaturistu’ printre primii. Cã aşa e când ţi se urcã celebritatea la cap, ai impresia cã poţi spune orice despre oricine. Acuma, mulţi sãrirã sã-i retragã titlul de cetãţean de onoare, da asta zice al lu’ Zbanghiu cã nu rezolvã nimica, cã de aia nu mai poate nea Popa’s. Mai bine l-ar lãsa nechemat pi la festivaluri, pi la chermeze vreo doi-trei ani şi sã vezi atuncea cum apar laudele la adresa oltenilor, cã nu mai are cine sã-l cheme la zilele oraşului. Pã da, cã şi la Timişoara s-au deşteptat, nu mai umblã câinii din Germania cu covrigii de Austria, s-au rãrit şi pe acolo.
Mã nepoate, e vacanţã, da unii sã mai dau şi la muncã, cã dacã tot au rãmas pin oraş şi şi-au dat seama cã la anu’ sunt iarã alegeri, zisãrã sã înceapã mai devreme, cã poate aşa mai apucã un mandat şi iarã trai peste vãtrai. Aşa şi cu neşte parlamentari care sã îmbrãcarã frumos, se deterã cu un pic de odicolon şi aşteaptã cetãţenii în pragul cabinetului parlamentar, cã fiind vacanţã şi aşa nu prea trec nici pensionarii. Da ‘mnealor sunt la datorie. Bine, în timpu’ liber, cã au destul, ar putea sã mai facã piaţa, azi în una, mâine în alta, cã şi aşa sã plâng comer-cianţii cã nu prea vând mare lucru şi severinenii cã sunt scumpe produsele. Aşa cã bate vântu’ dupã amiaza pin pieţele severinene, de zici cã ori au toţi grãdinã la bloc, ori îşi fac toate cumpãrãturile la supermarket, cã altfel nu sã explicã neam.
Mã fraţilor, da cam urât sã purtã tanti asistenta di la Spitalu’ judeţean din Severin cu fetişcana aia, mai mai sã o scoatã pe uşã afarã, de parcã ar fi avut biata de ea vreo vinã. Bine, cazu ãsta se repetã aproape zilnic, aşa cã Sucã zice cã sã oferã voluntar sã strângã el reclamaţiile di la spital, pãnã s-o mai îndrepta situaţia, într-o bunã zi. Dacã s-o mai îndrepta vreodatã, da speranţa moare ultima. Se ştie!
Între timp, al lu’ Zbanghiu sã tãvãlea pe jos de râs şi noi ne dam de ceasu’ morţii, cã nu ştiam dacã a înnebunit, ori face aşa din cauza cãldurii. Da el râdea de Leo di la Strehaia, cã ultima ţeapã datã ar fi fost cu neşte aparate de aer condiţionat. Şi Zbanghiu al mic sã prãpãdea de râs: – Auzi, brea, nea Mãrine, ãştia di la Streahaia vroiau sã-şi punã aer condiţionat la palate sau la corturile din spatele caselor, cã io nu-mi dau seama?! Bine, adevãru’ cã mã pufnii şi pe mine râsu, cam greu rãspuns.
Mã fraţilor, mã mehedinţenii mei cetitori de Obiectiv, trecu timpu’ şi trecurã fro douãzeci de ani de Obiectiv Mehedinţean. Ce ţi-e şi cu viaţa unui ZIAR, cum trece ca şi a noastrã, trec anii ca şi vremurile. Cu bune şi rele, am rezistat douã decenii şi am croit drum pentru generaţii de jurnalişti, generaţii de cetitori, aşa cã e timpul sã vã mulţumim cã v-am simţit alãturi de noi şi cã am avut astfel ocazia sã ne simţim munca rãsplãtitã de aşteptarea dumneavoastrã din fiecare sãptãmânã.
Din partea lui Sucã, sã vã aducã viaţa numai zile frumoase, sã vã bucuraţi alte decenii de Obiectiv Mehedinţean şi sã auzim numai de bine!
Sã fiţi iubiţi şi optimişti!
