* Anunţarea candidaturilor la preşedinţia României s-a transformat deja într-un carnaval estival. Cu toate ingredientele sale. Ce o fi cu bãtãlia asta pe himera de a ocupa un scaun, fie el şi cel prezidenţial? O fi vãzut lumea, orientându-se dupã exemplul actualului cotrocean, ca acolo, în Deal, se cam freacã menta pe bani foarte mulţi şi şi-o fi zis cã meritã efortul. În fine! Ce observãm noi pânã în momentul de faţã? Noi, pânã în momentul de faţã, observãm ceea ce observã cam toatã lumea. Şi anume cã, dinspre anumite cercuri se depun eforturi, probabil gras plãtite, spre a ni se inocula ideea cã Iohannis Klaus şi Werner este ca şi câştigãtor al cursei pentru Cotroceni, el având, practic, în buzunar cel de-al doilea mandat. Ar fi de întrebat ce denotã o asemenea grabã. O oarecare nesiguranţã? Ar mai fi de întrebat dacã bãtãlia pentru Cotroceaua Mov este deja tranşatã, de ce mai continuã zbaterile celorlalţi? Pentru succesul scenariului şi regiei? Hm! Dincolo de orice speculaţii, eu refuz sã cred cã, la toamnã, compatrioţii noştri se vor duce buluc la urne sã-l voteze pe acest ins absolut nepopular, leneş, rebarbativ, rãzbunãtor, fãrã vreun rezultat notabil pentru aceastã ţarã, în cei cinci ani de mandat consumaţi. Nu cred eu şi pace. Dar, cum spuneau nişte voci probabil avizate, calculatorul poate face, la fel ca în 2014, minuni. Dacã aceastã minune a tehnicii, cum sunã titlul unui film din epoca de tristã amintire, ar mai şi mãrturisi… Sau, ca în romanţe, „de ţi-ar spune poarta ta…”.
* Dar de departe problemele, aspectele cele mai interesante le oferã situaţia din Partidul Social Democrat, rãmas, practic, dupã trimiterea la închisoare a lui Liviu Dragnea, fãrã pãstor. Fiindcã noul sãu preşedinte, madame V.V. Dãncilã, pare cã nu ştie pe ce lume se aflã, zbãtându-se între a domoli tensiunile din partid şi a satisface cât mai discret posibil (sã nu se prindã fraierii!) ordinele lui Iohannis, spre a avea parte mãcar de o linişte relativã dinspre zona asta. Dar madame Dãncilã mai are şi o extrem de importantã problemã de rezolvat: cea a stabilirii candidaturii pentru prezidenţiale din partea PSD. Foarte complicatã problemã, fiindcã, la criza de personalitãţi cu greutate cu care se confruntã (nu numai) PSD, s-a adãugat şi lupta internã pentru putere. Ca sã-i punã acestei lupte capãt cât mai repede, coana Viorica şi-a anunţat şi dumneaei disponibilitatea de a candida la prezidenţiale. Deşi, iniţial, nu se arãtase interesatã de acest lucru. Înscriindu-se în aceastã cursã ea rezolvã şi angajamentul ocult faţã de Iohannis, acela de a-i netezi calea dinspre partea PSD în marşul sãu victorios cãtre obţinerea celui de-al doilea mandat prezidenţial. Bravos, naţiune!
* În vremea asta, reţelele de socializare, Internetul sunt pline de mesaje de apreciere şi de susţinere pentru tânãrul Liviu Pleşoianu, de care cercurile de putere din PSD, curtea creatã în jurul Vioricãi Dãncilã în primul rând, nici nu vor sã audã. Pe tânãrul Pleşoianu vãd cã au rezerve sã-l promoveze şi principalele canale de televiziune, în vreme ce toţi ceilalţi nãpârstoci care s-au trezit peste noapte candidaţi se bucurã de o mediatizare în exces. Care sã fie misterul acestei situaţii paradoxale? Misterul pare sã fe urmãtorul: Liviu Pleşoianu, care a declarat cã va candida oricum, cu sau fãrã susţinerea partidului din care face parte, este un tânar deputat lipsit de complexe, care nu ezitã sã-şi facã publice opiniile în problemele de mare actualitate ale ţãrii. Aceste opinii evidenţiazã şi un curat patriotism, necontaminat nici de sofisticatul europeism, nici de talibanismul „criptocomunist”. Viaţa ne-a demonstrat cã astfel de oameni corecţi cu ei înşişi, cu credinţã în propriile idei, animaţi de un onest şi profund patriotism nu trebuie lãsaţi sã iasã prea mult în faţã. Pentru cã, deh, „corup” masele şi mai trezesc pe „stupid people” din adormire. Cei care ajung, totuşi, mult prea în faţã sunt reduşi la tãcere prin metode bine verificate în timp de marii pãpuşari. Rãmâne, totuşi, de mare interes evoluţia acestui tânãr, Liviu Pleşoianu, a cãrui notorietate e într-o spectaculoasã creştere. Altminteri, PSD nu are nicio şansã de a mai reveni în prim-planul politicii de vârf româneşti.
* Pe la înaltele foruri europene, noii parlamentari români aleşi au prestaţii contradictorii, fie timide, lipsite de snagã, fie de toatã jena/ voma, în „buna” tradiţie a Madonei din Ciocãlãi, Monica Macovei, dacã nu s-a înţeles prea bine. Cazul unuia, Tudorache de la PLUS este edificator. Nu am sã vã mai povestesc ce a fãcut creatura asta infectã pe la Bruxelles, când s-a analizat modul în care Guvernul României şi-a fãcut datoria în perioada exercitãrii preşedinţiei rotative, fiindcã bãnuiesc cã aţi aflat. Dar nu avem ce face, asta-i croiala potrivitã pentru politicianul român plecat la preumblare oficialã prin Europa.
