Nu mai este vreo surprizã cã politicienii care ne conduc sunt din ce în ce mai slab pregãtiţi şi mai depãşiţi de lumea care stã sã vinã. Pe ei îi alegem astãzi pentru a bune bazele viitorului. Ei ne conduc prin furtunã, prin mlaştinã, sã o scoatem la capãt. Cum o poţi pune pe Dãncilã alãturi de un Truman, sau Roosvelt sau chiar Ceauşescu. Dacã Rusia şi China, mai ales, ştiu ce vor UE este total depãşitã în ceea ce priveşte politicile sale. Chiar şi SUA pare cã nu mai ştie ce vrea, cu Trump în frunte. Rolul politicienilor ar trebui sã fie definitoriu în orice epocã. Ei deschid drumuri, pun în prezent bazele viitorului, cãrãmidã cu cãrãmidã.
Dar pare cã sunt destul de puţini politicieni vizionari. Majoritatea nu au planuri care sã treacã de ziua de mâine. Noi o avem pe Dãncilã premier şi acum este şi şef de partid în locul lui Liviu Dragnea. Bine cã nici Dragnea nu era din „elitã”, dar avea viclenia ţãranului care vrea sã facã avere la oraş şi care vrea sã simtã şi gustul puterii. Acum simte doar mucegaiul de la penitenciar sau din celula sa, deşi mulţi se îndoiesc de faptul cã Dagnea o duce chiar aşa de rãu la puşcãrie, mai ales cã a fost renovatã la timp şi mai ales cã stã singur în camerã, pentru cã ar putea fi pus în pericol de ceilalţi deţinuţi. Asta chiar e o glumã, cã cineva l-ar putea linşa sau agresa, având în vedere cã la un moment dat Dragnea era zeul celor din puşcãrii, pentru cã au ieşit lot dupã lot tot soiul de comdamnaţi şi toţi i-au adus slavã liderului PSD. Culmea este cã tocmai la el s-au terminat „binefacerile” din justiţie şi a trebuit sã intre la rãcoare. Asta este viaţa! Mãcar nu a ieşit din viaţã ca un prost, ci ca un fraier. Mãcar puşcãria a fost renovatã, înainte sã ajungã Dragnea acolo.
Problema este pe cine a lãsat Dragnea afarã. Pe Dãncilã şi echipa ei sau a sa. Niciodatã PSD nu a fost mai jos în materie de lideri. O fi avut social-democraţii lideri corupţi, incompetenţi, labili, dar atât de proşti în mod cert nu au fost. Dãncilã este chintesenţa a ceea ce a mai rãmas din PSD şi în PSD.
Problema nu este cã Viorica Vasilica este şefã de partid. Fiecare îşi pune liderii pe care îi meritã sau pe care îi are. Asta are mai bun PSD la ora actualã. Problema este cã acest partid a propus pentru România un lider precum Vasilica Dãncilã. Ea este premierul ţãrii, are acum şi decizia în ceea ce priveşte majoritatea parlamentarã şi nu ai cum sã nu îţi tragi palme.
Mulţi social-democraţi necorupţi sau nebaroni regretã în ce hal a ajuns PSD şi cum se întrevede viitorul partidului. În mod normal, partidele genereazã competiţie şi performanţã, promoveazã elitele din diferite domenii de activitate şi nu lichelismul, parvenitismul, prostia şi lipsa de bun simţ adicã un pic golãnia şi tupeul. Aşa aratã acum PSD, început de Ion Iliescu, Nãstase, Geoanã, Ponta, Dragnea. Acum a ajuns la piciorul gãinii. Este rodul celor amintiţi mai înainte. Toţi însetaţi de putere şi dornici de a conduce cu mânã de fier. Unde e echilibru generat de dezbaterea de idei între personalitãţi şi oameni care au mai citit ceva în afarã de eticheta de pe baxul de hârtie igienicã, la toaletã, sau programul de la supermarket?
Cine trage la rãspundere partidele cã promoveazã nulitãţi în funcţii publice, doar ca aceştia sã poatã sã fie manevraţi, controlaţi, pãpuşaţi? Justiţia, serviciile, statul paralel sau perpendicular se mai pot agãţa de un corupt, de o faptã penalã, de o amendã, dar ce te faci când puterea este data pe mâna unui prost. Atunci nimeni nu mai poate face nimic. Ai doar nevoie de un Caragiale sã ironizeze clasa politicã în scrieri care vor rãmâne nepãtate peste ani. România riscã sã ajungã o schiţã de-a lui Caragiale.
Cine pune astãzi cãrãmizile pentru ţara de mâine? Cât de jos poate ajunge elita politicã româneascã? Sau poate cã acesta este viitorul. Poate cã trãim astãzi falimentul total al clasei politice româneşti şi nici nu ne dãm seama cã a început.
