1.Teoria Conspiraţiei, doar un subiect de succes?
Teoria Conspiraţiei este o realitate cât se poate de demonstrabilã pentru unii, pentru alţii, ea rãmâne o… teorie utopicã, emanatã de nişte frustraţi care nu se pot regãsi în lumea contemporanã, cu concurenţa sa, cu o piaţã dinamicã, unde economia determinã viaţa socialã şi politicã, o permanantã schimbare etc. etc. S-au scris mii de pagini despre aceastã teorie, cu rãdãcini în anii din urmã, sute de ani, şi, probabil, se vor mai scrie. În dorinţa ei de a-şi explica devenirea lucrurilor, omenirea cautã rãspunsuri oriunde apare o scânteie cât de micã de speranţã a unui rãspuns. Teoria Conspiraţiei este, din acest punct de vedere, un focar foarte generos de idei, de abordãri, de interpretãri ale schimbãrilor lumii contemporane, vizavi de cele petrecute, de-a lungul timpului, în acelaşi registru. Dacã aceastã Teorie ar fi abordatã doar de diletanţi, doar de jurnalişti în panã de subiecte ori dornici de parvenire subitã pe piaţa media, dacã subiectul ar face doar apanajul scrierilor de pseudo-analizã politicã ori economicã, în cãrţi ce nu-şi gãsesc locul prin bilblioteci şi, de aici, în conştiinţele semenilor noştri, am putea spune cã, într-adevãr, Conspiraţia Mondialã este un subiect mustos, bun de exploatat doar editorialo-senzaţional, şi atâta tot! Dar când Teoria, dincolo de confirmãrile ei în multe fenomene economice, politice militare, culturale etc. ale lumii noastre, ea este susţinutã şi demonstratã cu argumente suficient de solide, de personalitãţi ce au confirmat în domeniile din care provin, atunci lucrurile se schimbã. Una dintre aceste personalitãţi ale lumii contemporane româneşti este ANGHEL RUGINÃ (1913-2008), economist american de origine românã, ales ca membru de onoare al Academiei Române în 1990, absolvent al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, promoţia 1936, avându-i ca profesori pe Virgil Madgearu, Victor Slãvescu şi Nicolae Iorga (vezi Wikipedia). Iatã, redãm câteva fragmente dintr-un interviu acordat de celebrul profesor lui Marius Tucã, la Antena 1, la începutul anilor 2000. Era cam pentru prima datã când, la un aşa nivel de audienţã media, în spaţiul românesc, se vorbea tranşant despre Teoria Conspiraţiei, despre “vedetele” ei, despre acţiunile şi dedesubturile ei. Iatã fragmentul respectiv, preluat de pe avocatnet.ro, unde A.R. înseamnã Anghel Ruginã, iar T.S, reprezintã Tucã Show.
2.Lumea, la decizia unui GRUP?
<<A.R.: “Mai, bãieţi… Pe oamenii ãştia nu-i cunoaşte nimeni… Adicã nimeni dintre “muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ãştia sunt mici copii, pe lângã cei din “GRUP”! Trebuie sã înţelegeţi cã adevãraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucurã de anonimat pentru ca astfel sã aibã libertate deplinã de mişcare. Doar un numãr limitat de persoane, alese pe sprânceanã, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane “alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreunã… Nici mãcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus cã este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectã!…”
TS : “Atunci sunt evreii?”
A.R.:“Sunt şi evrei, dar nu sunt majoritari!”
TS: “Arabii? Sunt şi arabi? Cã ãştia au petrol…”
A.R.:“Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibratã. În asta şi constã succesul “GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest “GRUP”se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmeazã sã intre fiind foarte bine testaţi şi pregãtiţi în acest sens…
TS:“Bun, şi cam de când se întâmplã chestiile astea?”
A.R.:“Se zice cã acest “GRUP” a luat fiinţã cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţã la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi “GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.”
TS: “Cum adicã, sã preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Pãi comunismul nu zice cã totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi sã ne explicaţi?”
A.R.: “O.K. Sã raţionãm un pic… Deci ideologia comunistã spune cã totul este al tuturor, este adevãrat, dar şi cã nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul sãu personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimãnui. Şi chiar dacã nu sunt ale nimãnui, dupã victoria planetarã a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi “administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un “GRUP”, de administratori la nivel mondial de, sã zicem… 250-300 de persoane!… “ (…) “Toate mişcãrile de rezonanţã mondialã de dupã 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui “GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles cã au apãrut şi evenimente neprevãzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşãnţate cu scopul creãrii cultului personalitãţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi sã creadã în ceea ce propovãduiau şi sã se creadã nişte ZEI în viaţã, aşa cã au scãpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care sã contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea rãzboi mondial… Şi când şi fascismul a început sã aibã derapaje i s-a opus o coaliţie mondialã, şi pentru cã nu fusese înfrânt comunismul “independent”, a fost nevoie de un “rãzboi rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria “GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul!
Acum suntem în faza în care “GRUPUL” se concentreazã asupra unei noi strategii de putere şi anume “GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondialã, BERD, Comunitatea Europeanã, etc…
Trebuie sã recunoaştem cã acest “GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încã se mai lucreazã la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de “GRUP”. De asemenea, nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fãrã direcţionarea resurselor necesare în acest sens. “Drepturile omului”sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înãlţimea momentului. În general se impune o nouã ordine mondialã, care încearcã sã înlãture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar…V-am spus cã este vorba despre persoane deosebit de inteligente.
E drept, uneori sunt mai rãi câinii, ca stãpânii, dar sunt sigur cã la momentul oportun, stãpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !…”>>
3. Decizia, în România, nu mai aparţine românilor?
Acestui fragment îi alãturãm un altul, pentru o înţelegere mai apropiatã zilelor noastre, a României contemporane, fragment dintr-un material apãrut în ZIUAnews.ro, semnat Niki Florescu, cu un subiect la zi, dacã vreţi, din economia naţionalã, şi anume Combinatul OLTCHIM. Iatã fragmentul: << Într-o economie globalizatã, inter-relaţionalã, Oltchim a cãzut victimã calculelor fracţionare întemeiate pe judecãţi politice, iar problemele companiei au început în momentul în care organizaţiile financiare internaţionale au ordonat vânzarea pe bucãţi a unor companii dintr-o economie integratã. Subiectul Oltchim a devenit un coşmar pentru toate guvernele României, în momentul în care FMI şi Banca Mondialã au ordonat vânzarea Petrom, cu tot cu Arpechim. La privatizare s-a ordonat ca Arpechim, format din Rafinãrie şi secţia de Pirolizã, sã fie vândut cãtre OMV, deşi OMV-ul nu avea nevoie de ele, iar Oltchim-ul rãmânea fãrã materiile prime. OMV-ul a închis Arpechim, “din motive de nerentabilitate”, şi de aici a început prãbuşirea Oltchim. Dupã opt ani de coşmar economic pentru combinatul vâlcean, devine limpede cã decizia OMV de închidere a unicei companii care asigura materii prime pentru Oltchim a fost o decizie politicã.
Astãzi, la o lunã distanţã de verdictul de viaţã şi de moarte pentru Oltchim, jocurile companiilor strãine sunt dezvãluite. Germania, prin PCC, doreşte falimentarea Oltchim, pentru a-l putea cumpãra pe nimic. PCC este o firmã înregistratã în Germania, care deţine şi în Polonia un combinat cu profil identic cu al Oltchimului. PCC deţine 18,32% din acţiunile Oltchim. Pentru a disimula jocul pe piaţã, PCC a gândit sã nu mai intervinã direct în achiziţionarea de acţiuni la Oltchim şi, în acest mod, a apãrut Nachbar Services, un offshore cipriot, care a cumpãrat, într-o singurã zi, 14% din Oltchim. Jocul banilor a devenit astfel: grupul german PCC-Nachbar deţine 32,32% din Oltchim, în timp ce statul român deţine 54,8%. Din aceastã poziţie, PCC-Nachbar controleazã politica economicã a Oltchimului, blocheazã orice tentativã de rentabilizare şi aşteaptã data de 26 septembrie pentru a pune mâna pe Oltchim la un preţ derizoriu.PCC doreşte falimentarea combinatului vâlcean urmãrind apoi pãstrarea a numai trei secţii ale Oltchim-ului care au pieţe externe, concedierea a 2.400 de angajaţi şi vânzarea celorlalte întreprinderi la fier vechi. În urma acestei acţiuni, germanii ar obţine un profit mult mai mare decât preţul plãtit pentru cumpãrarea combinatului. Întregul stat român ar avea de suferit. Economia naţionalã ar înregistra raporturi negative, iar mii de oameni ar fi fãrã serviciu. Unul dintre factorii de decizie de la Oltchim a declarat pentru ZIUAnews, sub acoperirea anonimatului: “PCC-ul a declarat ferm cã nu vrea sã facã producţie. El vrea doar trei secţii din Oltchim: Electroliza, care produce leşie, hipoclorit şi sodã, are nevoie de saramurã, o are, curent are şi mai vrea încã douã secţii: Propenoxid şi Poliol, toate sunt cu pieţe externe. Restul vrea sã îl vândã la fier vechi şi sã rãmânã doar cu 600 de oameni”.
Bruxelles-ul, implicat în falimentarea industriei petrochimice româneşti
Conducerea Oltchim a dorit sprijinirea funcţionãrii combinatului prin majorarea de capital. În acest sens, s-a depus la Bruxelles documentaţia necesarã pentru ca majorarea respectivã sã nu fie consideratã ajutor de stat. Germania s-a implicat în acest proces şi l-a blocat, pe cât posibil. A durat, astfel, trei ani de zile pânã când s-a primit un rãspuns de la Comisia Europeanã. Acest termen coincide cu debutul crizei economico-financiare. În tot acest timp, din cauza influenţei pe care Germania o are la Bruxelles, Oltchim nu a mai putut produce nimic, s-au acumulat pierderi şi nu a putut fi fãcutã nicio finanţare.
Un alt responsabil a confirmat pentru ZIUAnews: “Oltchim a depus, pentru ca majorarea de capital sã nu fie consideratã ajutor de stat, documentaţia la Bruxelles. PCC-ul, prin toate relaţiile, a blocat pe cât posibil acest proces şi a durat trei ani de zile pânã când a venit rãspunsul de la Bruxelles. Aceşti trei ani de zile coincid cu debutul crizei economico-financiare. În tot acest timp, s-au acumulat pierderi, deoarece nu s-a putut produce, nu s-a putut finanţa”>>.
D.D.S
P.S. Legãtura dintre cele douã fragmente? Angela Merkel, zic unii, iar de la dumneaei la Traian Bãsescu nu este decât un pas. Unde este Teoria Conspiraţiei, în aceastã legãturã? Ei, nu, nu este chiar Traian Bãsescu, el este doar o piesã micã şi extrem de neînsemnatã în acest mondo-puzzle-panopticum. Dar, despre toate acestea, şi multe altele, în episoadele noastre urmãtoare.
