Liviu Dragnea a lãsat o moştenire grea PSD. Nu se poate spune cã nu a luat la modul serios în calcul cã va ajunge la puşcãrie. A fost rãscolit de treaba asta pânã când chiar i s-a întâmplat. De ceea ce i-a fost fricã nu a scãpat. Problema este nu cã a plecat Dragnea sau nu, cã a fost deşurubat din fruntea PSD, ci moştenirea pe care Dragnea o lasã în urmã la PSD. Este vorba de un partid aflat în pulverizare din punctul de vedere al valorilor şi în disoluţie moralã. Dragnea a reuşit sã îndepãrteze din fruntea partidului şi chiar din eşaloanele inferioare de conducere cadrele de valoare sau de o anumitã valoare. Activiştii care aveau un cuvânt de spus sau care aveau o personalitate mai rãsãritã au fost daţi la o parte sau chiar afarã din partid.
Nu mai este cale de întoarcere în PSD, dupã era Dragnea. PSD este un partid care nu mai are repere. Sunt câteva bãtrânici şi câţiva baroni care nu au puterea de a reforma organizaţia centralã. Nu se ştie cine mai face parte din organizaţia de tineret. Liviu Dragnea a otrãvit PSD, l-a umplut de lichele şi de oameni slabi în structurile de conducere. Este un partid care şi-a dat singur şah. Liviu Dragnea nu a luat niciodatã în calcul PSD la viitor, ci doar la prezent, când singurul lucru care conta cu adevãrat era liderul partidului. Nimeni şi nimic nu trebuia sã fie mai presus decât lider şi nu doar sã joace un rol, ci la modul propriu au fost selectaţi sã fie sub nivelul de inteligenţã şi viclenie al lui Liviu.
E greşit sã spui cã PSD e un partid condus de proşti, ci de lideri care nu mai au cap. Ei au fost învãţaţi în ultimii ani sã gândeascã dupã cum li se spunea sau chiar cu capul altuia. Nici nu aveau vreun rol în funcţiile pe care le ocupau, în afara executãrii ordinelor pe care le primeau. Dragnea a format în PSD o adevãratã armatã de decapitaţi. Moştenirea cea mai cruntã a lui Livache este chiar şefa decapitaţilor: Viorica Vasilica Dãncilã. Aceasta vrea sã parã acum cã i-a crescut un cap, deşi este foarte greu dupã ce atâta timp a fost executantul perfect. Are şi Vasilica viclenia ei politicã, dar nu poate fi contestatã de nimeni prostia. Poate au fost şi emoţiile faptului cã a lucrat sub presiune sau poate a fost sabotatã de consilierii lui Livache, sã nu se ridice. Cert este cã au avut cu cine sã lucreze. Poate cã acum Dãncilã s-a mai descongestionat şi este mai relaxatã, dar IQ-ul nu are cum sã îi fi înmugurit peste noapte, chiar dacã şi-ar fi umplut perna cu azotat şi ar fi dormit pe ea noapte de noapte.
Cert este cã Vasilica este un suflet mare, în sensul cã este sãracã cu duhul şi care a demonstrat cã poate sã ducã extrem de mult. Poate şi din acest motiv va deveni şefa partidului, chiar dacã unii vãd un coşmar în asta. Este moştenirea otrãvitã lãsatã de Dragnea pentru partid. Şi este posibil ca Vasilica sã se impunã la Congresul PSD, mai ales cã vine din postura de premier şi de şef interimar al PSD. Poate sã joace în aşa fel încât sã câştige şefia partidului. Nu ar fi nicio problemã, dar ce efecte ar avea asupra viitorului PSD o astfel de alegere? Este puţin probabil ca Vasilica sã fie omul serviciilor pus sã distrugã PSD din interior. Care o fi ambiţiile premierului pe mai departe? Este greu de realizat ce poate face un prost când devine şeful unei ţãri. România a arãtat cã este ţara contrastelor. Poate cã soluţia era de la bun început sã fim conduşi de proşti şi de bãtuţi în cap. Cine ştie, poate Dãncilã e un Forrest Gump românesc. Nici nu îşi dã seama. Dar nu trebuie subestimatã: este dotatã cu un soi de viclenie primitivã. Este singura care i-a rezistat lui Dragnea şi care a avut rãbdare pânã când i-a luat tronul. Poate şi partidul, poate şi o candidaturã la şefia statului. Cerul este limita pentru Vasilica, dupã ce a fost premierul unei ţãri din UE. Se poate lua la trântã şi cu Iohannis, dacã stã bine în sondaje. Poate cã meritãm mai mult decât decapitaţi
