Despre Virgiliu Tãtaru, poate aţi auzit. Este cunoscut de unii şi necunoscut pentru mulţi. Pentru noi, toţi, Virgiliu Tãtaru este un ziarist de mare talent care şi-a încununat activitatea nu numai ca jurnalist, dar şi ca un cercetãtor, cu talent deosebit pentru personalitãţile culturii şi creaţiei româneşti. S-a oprit în special asupra culturii şi creaţiei oamenilor de culturã din judeţul Mehedinţi, dar nu numai. Lui îi datorãm pagini uitate, pagini memorialistice aproape despre toţi creatorii de culturã şi artã care au activat în judeţ, sau în alte locuri din ţarã. Iatã câteva titluri din cãrţile publicate de el: „Profiluri”, „Cu faţa spre trecut”, „Constantin Rãdulescu – Motru – publicistul”, „Petre Sergescu sau vocaţia matematicii”, Prinţul Anton Bibescu şi Corcova”, Iulian Predescu: „Taina cãrţilor” ş.a.
Multe dintre personalitãţile tratate sunt cuprinse şi în „Dicţionarul personalitãţilor mehedinţene” în douã volume de aproape 1000 de pagini. Printre aceste opere se înscrie şi romanul „Tu eşti fratele meu”. Iatã o scurtã citare a titlurilor într-o listã mult incompletã.
În prezent Domnul Virgiliu Tãtaru, pensionar pe caz de boalã lucreazã cel puţin 6 ore pe zi în ciuda multiplelor suferinţe. Acest om este dãruit nu numai cu o mare capacitate de muncã, dar şi cu un talent deosebit. În prezentarea personalitãţilor de culturã dovedeşte talent de istoric literar, critic literar, cronicar şi este un foarte bun analist al omului şi al operei despre care vorbeşte. Cred cã este primul cercetãtor care se ocupã de cultura judeţului şi de oamenii sãi care şi-au adus contribuţia la viaţa şcolii, a culturalizãrii maselor, la îmbogãţirea creaţiei, a istoriei, filosofiei, poeziei şi a prozei.
În acest noian de merite pe care le are creaţia D-lui Virgiliu Tãtaru încerc eu sã-mi prezint câteva impresii de cititor asupra uneia din cãrţile sale „Publicistul C. Papacostea – Pajurã”.
Papacostea – Pajurã este un om talentat şi multilateral dotat. A îndeplinit multiple funcţii cu succes pentru contemporanii sãi. Autorul ne spune: „Avea pricepere deosebitã în a lua pulsul comunitãţii în mijlocul cãreia trãia şi îşi desfãşura activitatea pe multiple planuri – profesor, primar, publicist, conducãtor de publicaţii, literat, istoric, traducãtor”. (pag.147) Consider de o deosebitã valoare articolele, invenţiile şi rapoartele sale pedagogice. A susţinut cu toatã teoria şi viziunea de om progresist modernizarea învãţãmântului într-o viziune nu numai îndrãzneaţã, dar şi prodigioasã. A militat întocmai ca Spiru Haret, pentru dezvoltarea învãţãmântului la sate, luptând pentru lichidarea analfabetismului. S-a preocupat de dezolvarea bazei materiale a şcolilor, de pregãtirea cadrelor didactice, de retribuţia materialã şi de cultura lor. Pentru îmbunãtãţirea încadrãrii şcolilor cu dascãli pregãtiţi a susţinut dezvoltarea şcolilor pedagogice. Astfel nu greşim cu nimic dacã-l considerãm pe C. Papacostea Pajurã un om al şcolii care a contribuit din plin la dezvoltarea şi modernizarea învãţãmântului românesc.
Dar Virgiliu Tãtaru sublinieazã şi o altã laturã a activitãţii lui Papacostea – Pajurã: aceea de îndrumãtor al satelor prin culturã. A susţinut activitãţile culturale: serbãri, conferinţe, cultivarea tradiţiilor şi obiceiurilor în lumea satului. Ca profesor a susţinut concursurile şcolare.
Activitatea cea mai bogatã a lui Papacostea – Pajurã a fost aceea de publicist. A înfiinţat şi a condus numeroase reviste, a publicat mii de articole pe cele mai diverse teme. În articolele şi lucrãrile publicate a avut un punct de vedere progresist situându-se în prima linie a luptãtorilor democraţi. Nu a fost activitate progresistã pe care sã nu o fi sprijinit, despre care sã nu fi scris.
Dar Papacostea – Pajurã a fost şi un om dãruit cu talent de critic, istoric literar, poet şi prozator. Poeziile sale ocazionale sunt de o realã valoare şi nu sunt cu nimic mai prejos de ale altor poeţi. Sunt perfect îndreptãţite cuvintele autorului, Virgiliu Tãtaru care remarcã: „C. Papacostea – Pajurã avea o extraordinarã uşurinţã în a scrie, manifestându-se competent în cele mai variate domenii – literaturã, istorie, sociologie, geografie, politicã, pedagogie. Aşa ne explicãm faptul cã întâlnim prezenţa sa nu numai în publicaţiile pe care le fondeazã şi le conduce, dar şi în multe altele – locale şi centrale”. (pag.110) A fost şi un bun traducãtor de literaturã din limbile greacã, germanã, francezã. Se cuvine, poate, sã ne îndreptãm mai mult atenţia spre ideile acestui om de culturã progresistã. De aceea munca inestimabilã începutã de D-l Virgiliu Tãtaru trebuie continuatã. Şi vreau sã constat exigenţa, priceperea şi talentul cu care ştie sã scoatã în evidenţã omul şi opera de care se ocupã. Toate lucrãrile D-lui Virgiliu Tãtaru sunt valoroase, dar eu mi-am propus doar sã atrag atenţia asupra acesteia. Lucrãrile la care s-a înhãmat autorul acestei opere prezintã un mare interes şi se dãruieşte cu generozitate în scurgerea timpului.
Anexa – Iatã ce ne spune autorul: Şi are o convingere pe care o formuleazã astfel: „Cine a crescut în puf şi a fost îmbuibat cu toate bunãtãţile pãmântului, cine n-a mâncat niciodatã pâine muiatã în lacrimi şi n-a ştiut ce-i frigul, acela care a stat oarecum retras în turnul de ivoriu al imaginaţiei, privind cu dispreţ, „spre plebea imbecilã”, acela nu va putea niciodatã sã alcãtuiascã o operã care sã rãzbatã spaţiul şi timpul, pentru cã aceluia îi lipseşte aderenţa afectivã cu subiectul”.
În tot ce a gândit şi a creat C. Papacostea – Pajurã rãzbate acest profund democratism.
PROF. DUMITRU BÃDESCU, STREHAIA – MEHEDINŢI
