* Persoane care vor sã dea exaltãrii lor postelectorale o aurã de înţelepciune fac apel la tezaurul de maxime al anticilor. Nu cã ar excela prin vasta lor culturã sau prin diversitate informaţionalã, nu, dimpotrivã, aş zice. Oameni care, pânã mai ieri contestau dreptul majoritãţii rezultate dupã alegerile din 2016 de a guverna, de a conduce ţara, ţopãie acum de veselie, dupã europarlamentarele de duminicã, strigând din toţi boşogii „vox populi, vox dei!”. Ei, ce dovadã mai bunã, mai solidã, de însuşire a comporta-mentului civic, democratic, mai vreţi – veţi zice. Da, aşa este, nu putem contesta. Şi noi ne-am ghidat permanent dupã acelaşi vechi dicton, având convingerea nestrãmutatã cã majoritatea are întotdeauna dreptate, cã ea are dreptul imprescriptibil de a decide în toate problemele comunitãţii, fie cã unii sau alţii sunt de acord sau nu cu aceastã situaţie. Numai cã nu toatã lumea este interesatã, în mod real, de aplicarea principiilor de convieţuire. Nu puţini compatrioţi (am zis bine?!), ba chiar din ce în ce mai numeroşi, se dovedesc adepţii voioşi şi frenetici ai principiului conform cãruia securiştii noştri sunt mai buni decât securiştii voştri. Foarte exigentul nostru profesor de limba latinã din liceu, Gheorghe Olaru (m-aş bucura sincer sã mai fie printre noi!), cel care ne-a predicat pentru prima datã importanţa acestui dicton, ne-a vorbit, mai în glumã, mai în serios, despre… reversul lui: „Vox populi, vox (derbe)dei!”, atrãgându-ne atenţia asupra situaţiei în care o minoritate turbulentã ajunge sã timoreze majoritatea şi sã ajungã sã ia decizii în locul ei. „Era ticãloşilor”, i-ar fi zis Marin Preda.
* Pe 26 mai s-a produs, pe fondul unui soi aparte de canibalism „anti- Dragnea”, prin extensiune anti PSD, s-a produs o rãsturnare dramaticã a prognozelor din sondajele de opinie. Astfel, P.N.L., partid considerat quasi-falimentar de mai toţi observatorii fenomenului politic românesc, a devenit câştigãtorul, nu-i aşa, incontestabil al europarlamentarelor. O surprizã la fel de mare a fost şi clasarea pe locul al treilea, în coasta PSD, a fãcãturii pestriţe numitã USR, o formaţiune ce s-a fãcut remarcatã prin promovarea unui comportament şi limbaj agresive în politica şi societatea româneascã. PSD-ul, procentual vorbind – la jumãtate faţã de ultimele scrutinuri, interne sau euro. Explicaţiile ar fi douã la numãr. Prima ar veni dinspre calitatea actului de guvernare, unde, în ciuda unor realizãri notabile, s-au înregistrat şi destul de multe bâlbe şi destul de multe ezitãri. Cea de-a doua explicaţie vine, în mod sigur, aşa cum spuneam şi mai sus, dintr-un soi de canibalism anti-Dragnea, cultivat asiduu în ultimii doi-trei ani dinspre aproape toate zonele politicii şi societãţii româneşti. Cât de plin de pãcate ar fi un personaj cum este acest Dragnea, nu mi se pare nici normal, nici logic, nici omeneşte, nici creştineşte sã îl demonizezi în aşa hal încât sã ajungi sã-i doreşti moartea sau sã ţopãi de fericire cã a intrat la puşcãrie. Acum câteva zile, a doua zi dupã alegeri, liderul PSD a primit sentinţa de condamnare şi a şi fost pus în cãtuşe şi încarcerat. Ei, acum e mai bine? Sunteţi mai fericiţi, canibali pe stil neo? Dacã PSD-ul este într-o confuzie totalã, din care cine ştie dacã va ieşi curând, celelalte partide, se clatinã şi ele vizibil. Lãsând la vedere imensul ghiveci propagandistic ce ar vrea sã ţinã loc de doctrinã şi program de guvernare. Iar dacã Ludovic Orban – Balalaicã premier şi Raluca Turcan preşedinte al Camerei Deputaţilor sunt soluţiile PNL pentru ieşirea din acest teribil impas, ne-am lãmurit! Putem emigra în linişte. Ţara aceasta pare captivã sub aripa larg cuprinzãtoare a prostiei colective. Ce analizã politicã, ce pamphlet mai pot deveni repere pentru conturarea unor direcţii de acţiune?!
* Douã decepţii: neaccederea ALDE în Parlamentul European, dupã o campanie serioasã şi decentã şi prestaţia oportunistã a premierului Viorica Dãncilã. Cucoanã, bãieţii la care faci plecãciuni te vor hali – pardon de expresie! – la primul mic dejun semioficial… Absurdul politic în Ţara Suprarealismului literar…
