* “Sunt blestemat sã stãrui acolo unde altul fluierã şi trece” – scria undeva marele Tudor Arghezi (139 de ani de la naştere, acum câteva zile), vorbind despre trudnica meserie a scrisului. Exemplul lui şi al altor înalte conştiinţe scriitoriceşti, apãrãtoare ale scrisului responsabil (Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, Cãlinescu, Preda ş.a.) a fost uitat în zilele noastre, când tot mai multã lume s-a contaminat de boala autorlâcului, astfel încât puţinii scriitori veritabili pe care-i mai avem nu mai au loc de plutoanele de grafomani care sufocã, la propriu, viaţa literarã. Lansãrile de carte au devenit prilejuri interminabile şi insuportabile de tãmâieri reciproce, pentru cã, fireşte, nu e suficient doar sã convingi sensibilitãţile unui sponsor naiv care trebuie convins cã se aflã cel puţin în faţa unui geniu „in nuce”, ci şi pe vreo doi-trei oratori care sã-ţi dea, nu-i aşa, binecuvântarea, biletul de intrare în „lumea bunã”, cum ar veni. Şi apoi, dupã acest întreg travaliu creator, sã fii vãzut la o masã modestã, oferind îndatoritor şi uşor obosit de apãsarea gloriei autografe, imagine imortalizatã, spre desfãtarea posteritãţii, de toate blitz-urile de prin împrejurimi…ce senzaţie rarã! Am dreptate, fraţilor şi cumnaţilor, au ba?! Pãi, vorba aia, „în lumea asta rãu fãcutã…”.
* Ei, mã rog, fiecare cu bucuriile lui. Iatã, mai sunt doar câteva zile pânã când multe feţe cunoscute (sau nu prea) din lumea mult prea coloratã a politicii îşi vor vedea (sau nu) cu ochii visul de a ocupa, pentru cinci ani, un fotoliu aducãtor de ceva bunãstare personalã din Parlamentul European. Altminteri, campania asta electoralã pentru europarlamentare a fost una mai degrabã derutantã, cel mai adesea pe lângã subiect, cu multe pusee de nejustificatã violenţã, la Centru, şi dimpotrivã, anostã pânã la adormire în teritoriu, mai ales în judeţele fãrã mizã deosebitã, vreau sã zic fãrã candidaţi potenţial eligibili de susţinut. Cât priveşte referendumul lui Iohannis, dupã mica emulaţie iniţialã, spiritele s-au mai liniştit, pânã şi avocaţii cei mai fervenţi ai „dreptului constituţional al preşedintelui de a iniţia un referendum” lãsând-o mult mai moale. Se anunţã un fiasco? Sã mai aşteptãm! Mãcar pânã începe calculatorul sã… mãrturiseascã, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun.
* Unii însã aşteaptã, nu ştiu cu câtã îndreptãţire, sã înceapã a face mãrturisiri fostul primar al Constanţei, Radu Mazãre, pentru a cãrui aducere/ extrãdare din Madagascar mai cã n-a fost convocatã bateria stelarã, intergalacticã. Pe mine, unul, aceastã desfãşurare de forţe mã face sã râd a lehamite. S-a încetãţenit la noi, cam de la Bãsescu încoace citire, ideea cã, dacã pui la cale o operaţiune de amploare cu reverberaţii internaţionale, în preajma unor evenimente cu caracter electoral populaţia cu drept de vot ar rãspunde la comenzile tale într-un mod adecvat cerinţelor de pe…piaţã. Mda, însã nu totdeauna teoria asta se verificã. Ba, uneori, ea ar putea avea efecte inverse decât cele dorite de iniţiator. Pe de altã parte, se ştie cã, de regulã, e dificil sã-l scoţi pe cetãţean din obişnuinţele, simpatiile, pasiunile şi convingerile lui, mai ales când se regãseşte singur în cabina de vot. Mai e şi un alt adevãr, anume cã, de mai multã vreme, cetãţeanul român nu prea mai e sigur pe votul lui. Dar deja intrãm într-o altã zonã a discuţiilor şi poate cã ar fi bine s-o ocolim.
* Revenind la Radu Mazãre, eu nu ştiu ce alte dezvãluiri se aşteaptã de la el. Cu atât mai mult cu cât el a fost mereu, pe când se afla pe culmile succesului, o persoanã foarte deschisã. Ba chiar excentricã, pe care, mã rog, ştiai de unde sã o iei. Mazãre are de efectuat nouã ani de puşcãrie pentru, zice-se, nişte retrocedãri şi nişte abuzuri. În acelaşi timp, persoane avizate susţin cã, pe vremea lui, municipiul Constanţa şi staţiunea Mamaia au cunoscut o perioadã de renaştere, de înflorire. Alţii zic cã dimpotrivã. Sigur e cã Radu Mazãre a fost permanent hãrţuit pe timpul celor douã mandate ale lui Bãsescu, de cãtre DNA, cu numeroase dosare. Se vede cã ura marinerului, care nu s-a mai simţit tartorul absolut al litoralului românesc a avut bãtaie lungã… Dar, dincolo de orice suspiciuni sau speculaţii, nu cred cã aducerea lui Radu Mazãre sub excortã din Madagascar va lãmuri ceva sub aspectul cauzei din dosarul sãu şi nici nu va influenţa în vreun fel intenţiile de vot ale românilor pentru europarlamentare…
