În data de 26 mai vor fi cele mai importante alegeri europarlamentare de la aderarea României la UE. Şi nu pentru cã ar fi importante în sine pentru viitorul Europei sau pentru cel al României în UE, ci pentru politica internã pe mai departe şi pentru dezvoltarea ţãrii noastre. Alegerile vor fi mãsura participãrii la vot. Ar fi câteva variante: absenteism major, participare bunã, numeroasã şi extraordinarã. Asta înseamnã undeva la 40 şi la sutã. Ar însemna cã românii au decis sã iasã din casã şi sã punã ştampila, indiferent unde o vor fi pus.
Important e sã fie pe buletinul de vot. Va fi o zi importantã pentru partidele care efemer se aflã la putere şi în mod ciudat încearcã sã se permanentizeze. Cel mai important lucru într-o democraţie nu este doar votul, ci votul în urma cãruia se defineşte o alternanţã la putere şi la guvernare.
Poate cã alternanţa la guvernare sau la putere este una din cele mai importante realizãri ale unui sistem cu adevãrat democratic. Votul mai poate fi fraudat, partidele se pot conserva la guvernare şi se pot permanentiza prin anumiţi lideri însetaţi de putere.
Este şi cazul unuia dintre cei mai „grei” lideri pe care i-a avut PSD în scurta sa istorie, de când poartã acest nume. Greu vine de la toxic şi de la metale grele. Nu este vorba cã PSD nu ar avea intenţii bune faţã de alegãtori, dar le au doar pentru cã liderul se aflã într-o crizã majorã de pierdere a libertãţii şi a puterii. Totul izvorãşte de aici, toate ideile sunt rodul acestor resorturi intime ale lui Liviu Dragnea. Este disperat sã nu piardã puterea pentru a nu pierde libertatea.
Justiţia a fãcut şi excese. Nu am avut tot timpul garanţia cã s-a fãcut şi Dreptate, dar nu trebuie ca legile sã fie fãcute pentru persoane particulare, ci pentru popor, indiferent cât de strâmbe şi de rele ar fi.
Norocul nostru a fost cã pânã acum am fost scutiţi de lideri care sã aibe excese de autoritarism sau poate cã ele au fost temperate de partenerii din afara ţãrii. Rusia are interese în Balcani şi în Europa Centralã şi de Est. A avut şi va avea. Printre români au fost tot timpul în istorie manipulatori, trãdãtori şi marionetele cuiva. Indiferent cât de penali şi de puşcãriabili sau imorali ar fi politicienii, ei ar trebui sã lucreze dupã lozinca „Totul pânã la Patrie”. Dar pentru români patria parcã nu mai existã. Dacã întrebi pe cineva dacã îşi iubeşte patria ori începe sã înjure ori îl bufneşte râsul. Sau poate cã s-or mai gãsi şi patrioţi.
Partidele este clar cã nu au reuşit sã se reformeze şi indiferent cât le va fi de greu liderilor, aceştia trebuie sã facã un pas în spate atunci când au probleme penale sau de naturã sã afecteze patria.
Sigur cã suntem într-o competiţie globalã şi multinaţionalele şi alte state au interese legat de România. Avem încã forţã de muncã, resurse şi suntem o piaţã de desfacere. Dar pentru a fi competitivi cu alte state avem nevoie de o clasã politicã şi de o administraţie exemplare. Nu de indivizi disperaţi sã facã orice, sã îşi salveze libertatea. Partidele trebuie sã înveţe sã scape de astfel de lideri şi sã înveţe sã promoveze competenţa şi performanţa. Indiferent cât de sãrac va ieşi un politician din politicã acesta va trebui sã doarmã liniştit la gândul cã şi-a fãcut datoria faţã de patrie. Trebuie sã renunţe partidele la modelul de politician care foloseşte partidul şi politica pentru propria bunãstare sau pentru bunãstarea grupului sãu, pentru înavuţire şi pentru angajãri în administraţia publicã.
România riscã sã ajungã într-o fundãturã, dacã nu îşi reformeazã clasa politicã. E nevoie de politicieni cu meserie şi care sã fi câştigat cinstit destui bani într-un domeniu pentru a nu mai fura de la stat sau cu ajutorul statului. Este loc şi de oameni sãraci în politicã, atâta timp cât aceştia sunt parte a unei elite profesionale sau nu sunt animaţi de gândul de a reuşi în viaţã prin intermediul politicii. Am ajuns sã stãm mai prost la promovarea elitelor decât în perioada comunistã. Ori de acolo parcã am plecat.
