* “Zilele Severinului” – parcã mai curate ca altãdatã, şi ca organizare şi ca articulare a diferitelor componente ale manifestãrii. Parcã. Altminteri, cea mai mare parte a evenimentelor circumscrise acestei … manifestãri am urmãrit-o de departe, de la distanţã, întrucât evenimentele cu componente campestre şi de iarmaroc m-au ţinut totdeauna departe. De la bun început trebuie sã-mi manifest marele regret cã organizatorii nu au renunţat la obiceiul împãmântenit de Gherghe de a stabili zona de petrecãrealã – muzici, fanfare, mici, bere etc.- lângã Cimitirul Ortodox, pe Calea Târgu-Jiului, în ciuda unor promisiuni ferme cã va fi stabilit un alt loc. Loc, nu locaţie! Rãmânem cu regretele cã ideile gherghiste nu pot fi eradicate. În sfârşit, poate la anul: Sperãm cã nu şi la mulţi ani!
* Ne-au reţinut atenţia un festival intitulat generic „Primãvara poeţilor” (of, nu mai scãpam de preţiozitãţile acestea edulcorate!) şi o expoziţie de presã şi de carte mehedinţeanã. Au fost multe lucruri bune, dar şi destule scãpãri. Pe o reţea de socializare, cineva, nu spun cine, a postat vag maliţios: „Câţiva scriitori veritabili, câteva plutoane compacte de grafomani, diplome la kilogram, 1,5 genii pustii”. Mda! Aş sublinia cã de-a dreptul enervant a devenit de la o vreme fenomenul diplomaniei. Pentru tot felul de merite, reale sau doar bãnuite, închipuite, se oferã diplome (de merit, de excelenţã, de participare, pentru întreaga activitate etc.). Acordarea de diplome este, desigur, o îndeletnicire cu o anumitã noimã, rigoare sau periodicitaze, dar a abuza de ea înseamnã a o coborî în desuetudine, ca sã ne exprimãm elegant. Şi mai supãrãtor este obiceiul unui anumit tip de cuconet fãrã legãturã cu poezia şi nici mãcar cu primãvara, de a se fotografia cu diplomele în braţe şi a posta respectivele fotografii pe inevitabilul Facebook. Dragele moşului, diploma nu cântã, vorba neuitatului Dem Rãdulescu!
* Regretabilã, dar, pe undeva justificatã, a fost şi absenţa unor nume sonore de la expoziţia de carte mehedinţeanã. Am înţeles cã, în acest caz, a fost vorba de chestiuni pur tehnice, nu tot volumul de carte fiind readus în bibliotecã dupã reabilitarea Palatului Culturii.
* Cât priveşte spectacolele, acestea au fost cam în nota obişnuitã a ediţiilor anterioare. Se poate spune cã, pe ansamblu, „Zilele Severinului” au încununat fericit minivacanţa de sãrbãtori a concitadinilor noştri.
* Dar putea lipsi martie din post? Adicã delegaţiile de politicieni aflaţi în campanie electoralã, cât se poate de amatori de ambianţã ghiurghiulie? Nu, desigur! Cel mai mult s-au vânzolit, pupat, îmbãiat în mulţimea de oameni veniţi la chefuialã şi distracţie au fost liberalii, cu Orban şi Rareş Bogdan conducãtori de oşti şi, nu-i aşa, deschizãtori de drumuri spre gloria politicã. Penibili amândoi. Nu mai insist, i-aţi vãzut şi domniile voastre. La douã zile distanţã dupã „istorica” lor trecere prin Drobeta, cei doi ţipau de le crãpau boşogii, la un miting pe undeva, prin Moldova, cã la „Zilele Severinului” n-au întâlnit picior de pesedist, cu alte cuvinte, lumea venise sã-i vadã pe ei! Pe Orban îl mai înţelegem, avem motivele noastre, dar pe purtãtorul de eşarfe pastel şi deschizãtor de coloanã de cucerit Europa, Rareş Bogdan?! Nu ne pronunţãm deocamdatã, dar, de la depãrtare, bãiatul ãsta pare un caz aproape clinic. Ne mai mirãm cã, prin sondaje, partidul lor se duce-n cap?!
* Nedemnul locatar de la Cotroceaua Mov se pregãteşte intens pentru summit-ul Consiliului European de la Sibiu, ocazie cu care vrea sã le arate el liderilor europeni de ce este în stare. Ei, de ce este dumnealui în stare? Pãi, cum sã zic, numai de mitocãnii, mitocãnia fiind, probabil, starea sa naturalã. Concret, el a profitat de poziţia lui, ca unic reprezentant al României în Consiliul European şi a refuzat sã o invite pe Viorica Dãncilã, premierul României, la summitul lui Peşte – o şuşanea, dupã toate aparenţele – precizând cã dumneaei poate, cel mult, asista la spectacolul folcloric. Bãi, nesimţitule parvenit, du-te, bãi, cu capra proprietate personalã prin Munţii Pãdurea Neagrã şi fã tu acolo pe şeful de protocol, nu aici, „în munţii mei, la caldã marea mea”!!
* Presa francezã îl prezintã pe Dacian Cioloş ca pe liderul tinerei generaţii de politicieni din România! Taci, soro, nu mã nebuni! Ia uite cu cine stãteam noi de vorbã. I-auzi ce zace în tãrtãcuţele propagandiştilor acestui cap de ceatã de golani şi zavragii, care vor sã bage spaima în populaţie!!
