* Nedemnul şi absolut nedigerabilul locatar de la Cotroceaua Mov, cãci preşedinte al României nu am putut şi nici nu voi putea vreodatã sã-l numesc, a dat, marţi, la şedinţa festivã a Parlamentului, prilejuitã de împlinirea a 15 ani de la aderarea României la NATO, dovada nesimţirii sale atavice şi a desãvârşitei sale lipse de caracter. Concret, în loc sã ţinã un discurs adecvat la împrejurare – era vorba doar de o şedinţã solemnã, menitã sã marcheze aniversarea unui eveniment – acest Iohannis s-a lansat complet aiurea într-o suitã de atacuri grobiene, deşãnţate, la adresa guvernãrii PSD, a lui Dãncilã, a lui Dragnea, a oricui pãrea sã stea în calea ambiţiilor sale bolnave de a obţine al doilea mandat la Cotroceni. Faptul i-a luat – prin violenţa şi încrâncenarea lui, prin surprindere chiar şi pe unii dintre susţinãtorii sãi cei mai aprigi, care, atunci şi dupã aceea, şi-au plecat privirile a jenã supremã, mãrginindu-se sã comenteze evenimentul cu multã, multã reţinere. Au fost însã şi fanaticii de serviciu, precum primitivul tupeist Dancã, pentru care nu mai existã cuvinte în vocabularul limbii române spre a-l caracteriza. În sfârşit, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Grav este şi cã, la amintita solemnitate, nu au fost invitaţi unii dintre artizanii de prim rang aI aderãrii României la NATO. Cum ar fi fostul premier Adrian Nãstase. Sã ţii complet aiurea, departe de miezul vieţii politice un om de talia lui Adrian Nãstase, cu merite uriaşe în aderarea la NATO, dar şi în ceea ce priveşte intrarea ţãrii noastre în Uniunea Europeanã este, la scarã, tot un fel de crimã. Mai ales în condiţiile în care existã o severã penurie de oameni politici adevãraţi şi competenţi pe meleagurile noastre. Suntem însã în epoca lui Dulap Sãsesc-Vodã şi asta aduce un fel de aer de fatalitate peste aceastã ţarã.
* O altã “bombã” care a explodat în spaţiul public este trecutul de torţionar politic al actualului procuror general al României, Augustin Lazãr – o situaţie dezvãluitã într-o emisiune a postului de televiziune Antena 3. Pentru respectivul “vopsit”, la propriu şi la figurat, chestiunea capãtã conotaţii şi importanţã suplimentare, întrucât omul candideazã pentru un nou mandat (şi ãsta-I cu mandatele!) la funcţia pe care o ocupã în prezent, aceea de procuror general al României. Doamne, noi nu mai scãpãm de panaramele acestea parvenite!?!
* Pentru cã veni vorba de asemenea personaje, sã mai spunem cã, prin varã, înceteazã mandatul unor judecãtori (trei la numãr) de la Curtea Constituţionalã a României, iar frãsuneala pentru desemnarea celor care vor trebui sã-I înlocuiascã este în toi. Din partea preşedinţiei se pare cã alegerea va fi fãcutã între Augustin Lazãr, Laura Codruţa Kovesi şi Cristina Tarcea. Trei, Doamne, şi toţi trei! Repet, cred cã suntem blestemaţi! De asemenea specimene corupte şi otrãvite nu cred cã vom scãpa prea curând.
* Altminteri, viaţa oamenilor simpli curge oarecum paralel cu cea a inşilor despre care vorbim. Ceea ce le creeazã un nesperat confort interior şi… profesional, deşi funcţiile pe care ei le deţin şi pentru care sunt plãtiţi din banii noştri presupun nu un paralelism ci o frecventã intersectare cu interesele noastre legitime, pe care ei sunt obligaţi sã le apere şi sã le susţinã. Ieri, de pildã, a fost Ziua Jandarmeriei – prilej pentru unii de comentarii redundant şi penibil ironice apropos de evenimentele din 10 august anul trecut, când oamenii respectivei arme nu şi-au fãcut decât datoria. Altminteri, dacã i-ai întreba pe toţi ofuscaţii ãştia strâmbãtori din nas ce meserie ar vrea sã aibã odraslele lor, ţi-ar rãspunde, aproape la unison cã, dacã nu se poate la SRI, atunci la jandarmi, iar dacã nu, la Poliţie. Hai, marş; de-aici, bãi strofocaţilor nesimţiţi!
* O delegaţie liberalã a fost, recent, în vâjâialã prin Mehedinţi, ca sã-şi plimbe, vorba aia, Ursu’. Adicã pe noua vedetã (aiurea!), Rareş Bogdan, numãrul unu pe lista PNL la europarlamentare. Pe lângã faptul cã face figura unui clown în cãutare de nevastã, omul e acel tip de tembelake care chiar crede cã-i ceva de capul lui. Pe aici a spus numai tâmpenii. Nu mã obosesc sã le ţin socoteala. Sã i-o ţinã alţii. Problema e alta. Câtã vreme PNL va fi, de fapt, PDL, adicã un partid de extracţie esenţialmente bãsistã, şi va paria pe mârţoage sau cai aproape morţi de genul acestui Rareş Bogdan, sã nu se plângã cã la guvernare ajung alţii şi nu ei.
