Ca de fiecare datã, în pragul alegerilor pentru Parlamentul European ne încearcã o plictisealã fãrã margini. Nu se petrece mai nimic spectaculos pe scena politicã. Niciun scandal ceva, nimic. Câteva declaraţii acolo, oarecum mai „belicoase”, în rest, linişte şi pace.
Ludovic Orban s-a umflat puţin în pene, cicã a „bãtut” PSD la strângerea de semnãturi pentru susţinerea candidaturilor, ca şi cum strângerea semnãturilor în sine ar garanta ceva. Nu garanteazã nimic, şi e valabil pentru toţi.
Pe ansamblu, cel puţin pânã acum, dominã un ton civilizat, calm. În arena politicã nu se aud, cel puţin pe moment, sunete de sãbii încrucişate. Candidaţii şi partidele lor se perindã prin ţarã.
L-am vãzut, pe la noi, pe Dacian Cioloş. Vine şi Rareş Bogdan, vine şi Cãlin Popescu Tãriceanu. Cred cã vine şi Victor Ponta. Cu mult înainte de începerea campaniei deja au apãrut afişe electorale, cam peste tot. Dar suntem departe de iureşul, de isteria campaniilor electorale cu mizã internã.
Bine, mai sunt şi accente de melodramã, de genul Rareş Bogdan, cã tot vorbeam de el:„ Vor urma douã luni dificile, suntem pe front şi îi rog pe toţi simpatizanţii şi militanţii sã fie alãturi de noi în aceastã luptã care se anunţã una extrem de dificilã. Nu vorbim numai de alegeri parlamentare, ci despre a fi sau nu în Europa, despre parteneriatul cu SUA. Pânã acum cei din PSD au atacat UE (…) De trei zile PSD atacã SUA”, a declarat candidatul Rareş Bogdan.
Bine, nu ştiu cum ar putea PSD sã atace SUA dar ideea e bunã de film. Imaginaţi-vi-l pe Liviu Dragnea şi pe Viorica Dãncilã, în spate cu batalioane de social-democraţi, echipaţi cu puşti şi grenade, atacându-i pe americani, într-o frumoasã searã de mai, tocmai când americanii se uitã la serialul „Las Fierbinţi”.
