Odatã cu înfiinţarea judeţelor, pe fondul industrializãrii naţionale rapide, s-a dezvoltat şi industria localã la Drobeta Turnu Severin. Aşa s-a nãscut, în cadrul Întreprinderii Bere-Spirt „Banoviţa“, alãturi de fabricile vechi de bere şi spirt, în judeţul Mehedinţi, Secţia de bãuturi spirtoase, respectiv secţia de coniac. Impropriu spus coniac, fiindcã de fapt era un vinars, un „brandywine“.
Acest „vinars de Severin” era un distilat de vin, dar şi din fructe. Dacã toate cognac-urile sunt brandy (vinars), nu toate brandy-urile (vinarsurile) sunt Cognac. Dar lucrurile acestea aveau o mai micã importanţã chiar şi în condiţii de export în sistemul „cliring ţãri socialiste”. Era recunoscut în România, atât prin calitatea gustului, cât şi prin frumuseţea şi originalitatea sticlei şi reclamei de pe etichetã: Castrul roman Drobeta. Sticla semãna cu o grenadã de mânã, o sticlã comparabilã cu cea de whiskey Jack Daniels No 7. Pe etichete erau folosite explicaţii gen: „Brandy obţinut dupã metoda Cognac”.
Severinenii îşi amintesc şi acum cã acest coniac deschidea uşile Centralelor şi Ministerelor de la Bucureşti, alãturi de produsele din micul trafic de frontierã cu Serbia, ca vegeta, ţigãri, dulciuri, blue jeans, etc. Marinarii români îl vindeau ca pe pâinea caldã în Occident, mai ales în Germania, unde era foarte cãutat alãturi de coniacul tip ţãrãncuţã de la Napoca.
Reţeta coniacului
Nicolae Sârbulescu (87 de ani), tehnolog principal, unul din veteranii acestei întreprinderi spune cã „în principal reţeta presupunea alcool distilat din vin 28%, alcool rafinat 72%, plus apã distilatã în completare pentru ca tãria coniacului sã ajungã la 42%”.
„Am lucrat la aceastã întreprindere 28 de ani, din 1956-1984. Coniacul de Severin, Drobeta, a fost fãcut dupã o reţetã personalã a directorului întreprinderii, Theodor Stoienescu. La nivelul anului 1972/1973, secţia condusã de doamna Marieta Tudor producea circa 120.000 sticle (0,5 litri) pe lunã. Producţia medie anualã, cu desfacere asiguratã, era de 1.500.000 – 2.000.000 sticle”, ne spune Nicolae Sârbulescu.
Cine a creat acest coniac
Inginerul care a creat coniacul Drobeta, Theodor Stoienescu, cel care a condus Fabrica de Bere-Spirt din Drobeta Turnu Severin 25 de ani, a murit în februarie 2012, la vârsta de 93 de ani. Un om genial, care a lãsat în urmã 141 de brevete de invenţii şi inovaţii brevetate la OSIM. Apreciat de marii specialişti din domeniu de la acea vreme, a fost adus ca director al fabricii de bere şi spirt la Turnu Severin de Centrala de la Bucureşti (organismul care coordona activitatea fabricilor de bere-spirt din România), dar nu era agreat de comunişti pentru cã nu avea „un dosar bun”. Theodor Stoienescu era originar din Piteşti, nãscut într-o familie de negustori germani înstãriţi, acolo unde a învãţat disciplina şi cultul pentru muncã.
Dupã ce a absolvit Facultatea de Chimie Alimentarã, nu s-a angajat ca inginer, ci a ales sã munceascã un an ca muncitor. Dupã un an şi-a scos diploma şi a fost trimis la Drobeta Turnu Severin pentru a moderniza fabrica de bere-spirt Banoviţa. Nu a respectat planurile gata fãcute dupã modelul unei fabrici din Bucureşti şi toatã reabilitarea a fãcut-o dupã o idee proprie.
O idee pe care comisia venitã în 1953 la inaugurarea lucrãrilor nu a agreat-o deloc. Ba mai mult, unul din membrii comisiei i-a spus verde în faţã cã riscã condamnarea la moarte pentru sabotaj ori în cel mai bun caz închisoare pe viaţã.
Un elefant pe picioare de cãprioarã
„<<Ai fost trimis pentru o treabã, tu ai fãcut altceva, ai nenorocit fabrica, de închisoare pe viaţã nu ai cum sã scapi>>. Şi tata le-a spus: <<Tovarãşi, hai sã-i dãm drumul, sã vedem dacã funcţioneazã>>. A funcţionat o zi, douã, trei, o sãptãmânã nu s-a legat la stomac de emoţie, i-a fost fricã fiiindcã spunea cã orice invenţie sau inovaţie nu merge bine de la început. Dar fabrica a mers şnur fabrica, iar tipul din Centralã care îi spusese cã va fi condamnat i-a zis: ai fãcut un elefant pe picioare de cãprioarã. Dacã te nãşteai pe malul celãlalt al Dunãrii, la sârbi, nici copii copiilor tãi nu mai aveau nevoie sã munceascã”, povesteşte Marius Stoienescu, fiul cel mare al inventatorului.
Folosea distilat de vin nobil de la Corabia
Coniacul Drobeta, una din invenţiile lui Theodor Stoienescu, a fost creat pe gustul soţiei sale, un foarte bun degustãtor, care lucra pe un post de contabil în cadrul fabricii. Distilatul de vin nobil pe care îl folosea în reţeta sa îl aducea de la Corabia, un produs pe care nimeni nu îl accepta fiindcã nu îi ştiau adevãratele calitãţi, pe care însã genialul inginer Stoienescu le-a identificat imediat.
„Tata a fãcut lucruri simple dar la care a gândit mult. Întotdeauna dacã îi dãdeai o speţã, o problemã, niciodatã nu îţi dãdea rãspunsul pe loc. Zicea cã noaptea e un sfetnic bun. A fost omul pe care Revoluţia l-a gãsit în apartamentul statului, dupã 25 de ani de directorat”, mai spune Marius Stoienescu.
Dupã 1990 fabrica de bere-spirt de la Drobeta Turnu Severin s-a privatizat, ulterior fiind falimentatã de un grup de investitori arabi, porţile unitãţii fiind închise din 2006. O vreme, fabrica a mai produs coniac „Drobeta”, dar era un fel de bãsãmac, fiindcã nu respecta reţeta dupã care fusese creat.
