* Scriu aceste rânduri sub… impresia audierii madamei Kovesi de la Parlamentul European, în încercarea dumneaei de a deveni mare şefã peste procurorii europeni. Agitaţie, transmisiuni directe de la faţa locului, comentarii mai mult sau mai puţin avizate, intrigi de toate felurile etc.. Înclin sã cred cã, dacã la mijloc n-ar fi fost aceastã persoanã extrem de nocivã, dar cu lipici la tot felul de organe şi organisme europene, Laura Codruţa Kovesi, toatã aceastã agitaţie n-ar fi trezit niciun interes în opinia publicã româneascã. Ceea ce uimeşte şi deruteazã, în egalã mãsurã este abnegaţia cu care se suflã, şi din interior şi din exterior, în „pânzele” acestei sinistre impostoare, Kovesi, de care noi, românii, parcã suntem blestemaţi sã nu scãpãm. Se zice cã astfel de persoane cu ascensiune fulminantã, fãrã a avea o bazã serioasã de instrucţie, ar fi mâncat rahat când erau mici. Câte tone o fi înghiţit aceastã cucoanã inesteticã?
* Şi dacã, pe la orele serii de marţi am fost nevoiţi, în lipsã de altrnative serioase, sã cãscãm ochii la aşa-zisa audiere a imposibilei L.C.K., trebuie sã spunem cã am asistat la o mascaradã mult mai greţoasã decât cele cu care eram obişnuiţi aici, pe malurile Dâmboviţei: osanale ridicate de parlamentarii PPE şi de jegoşii partizani ai Monicãi Macovei (care gãvãrea de parcã linsese cel puţin trei sticle de vodcã, întrebãri stereotipe care cereau cunoaşterea şi practicarea temeinicã a noului limbaj de lemn (rumeguş, plastic etc.) plus minciuni cu duiumul, cu ghiotura. La acest ultim punct, şcoala lui Bãsescu se vedea de la distanţã. Nu ştiu ce au reţinut distinşii evaluatori, dar din rãspunsurile Luluţei ar fi trebuit sã reiasã cã dumneaei s-a nãscut din spuma mãrii, aşa ca în celebra pânzã a lui Boticelli. În vremea asta, în ţarã, respectiva este sufocatã de dosare penale. Poate cã n-ar fi rãu s-o ia Europa acolo la ea, iar noi sã ne gândim dacã nu ar fi cumva mult mai sãnãtos sã ieşim din aceastã Europã şi sã ne ştergem undeva cu valorile ei, dacã ele sunt croite dupã dimensiunile şi dupã tiparele morale şi profesionale ale acestei cucoane semidocte şi mincinoase.
* Liberalii pot sta liniştiţi de-acum: l-au pus cap de listã la europarlamentare pe vorbetele incontinent şi oportunit Rareş Bogdan, ştiţi care, bãiatul cu eşarfe, batistuţe şi cravte policolore de la postul insolvent şi absolut indigest Realitatea TV. Ei, acum cã succesul e asigurat la ce se mai pot gândi urmaşii Brãtienilor? Desigur, la prezidenţialele de la sfârşitul toamnei. Dar şi pentru aceastã reprizã electoalã au un protagonist ţâţã de mâţã – Dulapul Sãsesc! Iatã cum aceşti politicieni versaţi şi-au rezolvat majoritatea problemelor încã de la începutul anului! Şi cum decizia lor strategicã a fost aceea de la o susţine pânã-n pânzele albe pe Kovesi, se pare cã succesul electoral nu are cum sã le scape printre degete. Iar în vremea asta, auziţi şi dumneavoastrã, pesediştii bâjbâie la nesfârşit în cãutarea unui candidat mai de Doamne – miluieşte pentru Cotroceni!. Ei, dar şi când îl vor gãsi… Vor bãga şi ãştia spaima-n burgheji!
* Dupã toate aparenţele, în 2019 vom asista la un rãzboi electoral cu aspect şi efecte de molimã: înfruntarea complexã şi pe toate planurile între ciuma roşie, ciuma galben-portocalie, ciuma neagrã şi spaima-spaimelor – ciuma bubonicã! Avem noi oare suficiente paturi în spitale pentru efectele previzibile ale unei asemenea dsfãşurãri/ încleştãri de forţe? Ei, avem?
* Vai! Vai! Vai! Ce jale mare! Toate persoanele… subţiri din ţara asta plâng cu lacrimi amare pe umerii procurorilor şi judecãtorilor care, în loc sã-şi vadã de treaba pentru care sunt plãtiţi en-gros din banii noştri, adicã sã aplice legile acestei ţãri, stau pe scãrile tribunalelor sau ale curţilor de apel în chip de grevã de protest. Grevã la care, prin lege, ei nu au dreptul. Dar cine mai are timp sã bage de seamã asemenea… amãnunte? Cum spuneam, însã, multe persoane subţiri plâng de grija „magistraţilor” şi-şi agaţã de gât pancarte cu inscripţia „Susţin protestul magistraţilor!”. Probabil, în ideea cã asta dã bine la imagine sau, cine ştie, la populaţiune. Staţi, fraţi cãuzaşi, cu tinichelele de gât cât vreţi, nimeni nu vã împiedicã sã vã faceţi de râsul lumii! Dar mãcar din trebuşoara asta iese cevaşilea profit? Pentru voi, dintre care cei mai mulţi trãiţi de ani buni la limita sãrãciei, protesteazã cineva? Of, sfântã naivitate de spirite închipuite!
* Şi iatã cã a sosit decada primãverii din sufletele femininelor noastre! La mulţi ani minunaţi, frumoaselor!
