* Scriam pe reţeaua de socializare, recent, cã, privind la tot ceea ce mi s-a întâmplat în aceastã viaţã, aş fi vrut, pur şi simplu, sã nu fiu. Sã nu mã fi nãscut, cu alte cuvinte. Într-atât lumea în care trãiesc, cu oamenii şi cu evenimentele ei au reuşit sã-mi întoarcã pe dos sistemul de valori, convingerile, credinţele, reperele – multe – puţine, acelea care erau. Starea aceasta se traducea printr-o profundã lipsã de voinţã de a înţelege ceea ce se întâmplã în jurul meu, printr-o acutã lipsã de încredere în oamenii care îmi fuseserã alãturi în momentele cele mai complicate, mai delicate ale vieţii mele. Alertat de starea mea de spirit şi, probabil, de sãmânţa de gând sinucigaş care credea cã mã urmãreşte, un bun prieten a ţinut sã mã zgâlţâie puţin şi sã mã readucã în parametrii realitãţii. Mulţumesc, dragã prietene, dar nu mã urmãrea gândul sinucigaş pe care-l bãnuiai. Sinuciderea mi se pare o monstruozitate. Eu, pur şi simplu, nu voiam sã mã fi nãscut, pentru cã imaginea mea despre lume era cu totul alta decât cea pe care o puteam constata în prezent. Era, prin urmare, vorba despre o simplã şi nu ştiu cât de nevinovatã dorinţã de a nu mã fi nãscut. Câte dorinţe nu avem şi câte ajung sã se împlineascã!?!
* Pãi ce sã zici când falanga liberalã din Parlamentul României, dupã ce s-a bãtut cu cãrãmida în piept pe tema creşterii alocaţiilor pentru copii, şi dupã ce parlamentarii PSD au identificat şi sursa de finanţare, ceea ce liberalii nu fãcuserã, bãieţii lui Orban, Turcan şi compania au votat împotriva bugetului? Acelaşi buget care permitea inclusiv plata alocaţiilor pentru care se zbãtuserã! Ba chiar sã susţinã cã plata alocaţiilor nu ar avea nicio legãturã cu Bugetul! Mai suntem noi sãnãtoşi la bibilicã? Puţin probabil!
* Aceiaşi liberali au hotãrât sã facã, nu-i aşa, zid, în jurul fostei faraoance (sufrahgeriste, zeiţe etc) de la DNA, Laura Codruţa Kovesi, într-o disperatã încercare de a acoperi evidenţa fãrãdelegilor comise de aceasta şi cu speranţa cã, în perspectiva alegerilor europarlamentare, vor avea şi ei cevaşilea avantaj, Da, o sã aibã! O sã aibã exact ce le doresc eu. Atâta vreme cât îl vor avea şef suprem pe ţambalagiul trãgãtor harnic la mãsea, Orban, şi câtã vreme purtãtorii lor de mesaj sunt alde Dancã şi Prişcã, başca Turcãniţa, o sã aibã şansele lui Aldo Moro. Politic vorbind, desigur.
* Cât priveşte strãduinţele sistemului şi ale ramificaţiilor lui din exterior de a o cocoţa pe respectiva huidumã ca procuror şef al Europei, ei bine (ca sã folosesc şi eu noul clişeu al fãtucilor posesoare de mãciuci micro-fonizate), aici ne aflãm în plin univers urmuziano-arghezian (Ismail şi Turnavitu, Tablete din Ţara de Kuty etc.), în care toate resorturile normalitãţii, ale raţiunii comune sunt date peste cap, raporturile interpersonale fiind cea mai elocventã reprezentare a unui mecanism stricat şi reparat anapoda. Când şi când, mai apare câte un avocat kovesist cu un nume mai sonor (Timermans ãsta sau cum i-o zice, care cicã ar fi socialist, dar e socialist dumnealui cum suntem noi biafrezi rãtãciţi prin junglã) care vrea sã ne bage în tãrtãcuţã cum cã aceastã perfectã semidoctã cu ţinutã şi aere de dictator stalinist ar fi ceva de capul ei! Vai, chiar vai de capul ei! Mai sunt şi pe reţelele de socializare nişte plutoane de rãtãciţi care strâng semnãturi de susţinere a lui Kovesi asta. Susţinere la ce? Vai şi de capetele lor, care au uitat cum e cu statul de drept şi acum ţipã împotriva lui! Zãltaţii ãştia, pare-se drogaţi pânã în vârful unghiilor, au aruncat cu vopsea roşie şi cu ketchup pe clãdirea Ministerului Justiţiei, dupã ce Tudorel Toader a dat acele ordonanţe de urgenţã, menite sã mai punã ceva ordine în aceastã zonã atât de rãu famatã a Justiţiei. Asta e, se apropie primãvara şi încep sã pocneascã hormonii civismului de piaţã publicã. Şi încã nu am intrat în postul Paştelui.
* Ieri şi alaltãieri, au fost sãrbãtorite zilele de naştere ale lui Eugen Barbu şi Marin Sorescu, doi dintre titanii literelor române ale ultimului secol. Eugen Barbu ar fi împlinit, la 20 februarie, 95 de ani, iar Marin Sorescu, la 19 februarie, 83 de ani. Îi salut pe amândoi în glorioasa lor nemurire!
