Cum pot sã trãiascã unii tâmpiţi fãrã facebook, internet sau reţele de socializare. Telefonul cu internet a devenit o anexã a corpului uman. Omul nu mai poate trãi fãrã tehnologie şi fãrã falsa socializare. Este adevãrat cã vorbim de conexiuni, de înlesnire, dar şi de imagine, de marketing, de promovarea celei mai bune feţe, a celei mai bune vieţi. Dacã te uiţi pe facebook la cartea cu feţe, cum se spune, toatã lumea în afarã de tine, se îmbracã bine, are case frumoase şi maşini frumoase şi copii frumoşi şi neveste frumoase şi de toate. Mai este câte un ameţit care mai spune şi adevãrul. În rest, nimeni nu se ceartã cu nimeni, nu spune cã nu vorbeşte de 10 ani cu vecinul sau cu o rudã sau cã în realitate nu este aşa de vioi precum pare şi are o formã de cancer şi cã nu se înţelege deloc cu nevasta sau cu plozii sau nici nu mai lucreazã unde ştie toatã lumea. Sãptãmâna trecutã chiar a fãcut descoperire de card, sã îşi cumpere haina pe care o tot promoveazã pe facebook.
Mai sunt nişte nenorociţi pe lumea asta, nişte paria ai societãţii care nu au facebook. Chiar nu au. Nu trebuie confundaţi cu paria care au facebook cu ajutorul unor conturi false şi spun cã nu au. Şi ei au intrat în joc, dar vor sã fie liberi. Vorbim de nenorociţii liberi, liberi, care se duc la picnic sau la munte fãrã sã punã poze pe reţelele de socializare. E vorba de nebunii care se duc la toaletã şi nu pun pozã cã li s-a terminat hârtia igienicã, la nenorociţii care scriu o carte şi nu o pun pe facebook sau care se apleacã sã miroasã o floare şi nu pun totul pe facebook.
Adicã mai existã o specie de nenorociţi liberi care sunt în afara închisorii care se numeşte reţeaua. Ei sunt în afarã şi sunt de fapt nişte paria pentru cã nu au acces la reţea şi la beneficiile reţelei. Totul are loc acum în reţea. Se fac plozi în reţea, se stricã relaţii în reţea, se întemeiazã familii. Nu este nimeni în afara reţelei pentru cã eşti în afara unui sistem de informaţii. Reţeaua a acaparat aproape total comunicarea între semeni. Nici mãcar telefonul voce nu mai este utilizat. Nu se mai aud voci, nu se mai vede om cu om. Dar toatã lumea pare cã este fericitã şi cã ştie totul. Sau poate cã este doar o formã complexã de depresie la nivel planetar. Cine ştie cãtre ce depresie globalã ne îndreptãm. Reţeaua ascunde de fapt o mare tãcere planetarã. Comunicãm în tãcere.
Am putea trãi o zi fãrã telefonul cu internet? Sã te trezeşti dimineaţa, sã te duci sã cumperi un ziar tipãrit, dacã mai existã. Sã bei o cafea sau un pahar cu apã şi sã te duci la locul de muncã. Sã zicem la o florãrie. Sã stai acolo de dimineaţa pânã la apus şi sã vinzi flori. Sã cumperi şi sã vinzi flori. Sã aranjeze buchete, sã scrii mesaje de condoleanţe, sã vorbeşti cu oameni faţã în faţã. Sã râzi, sã plângi şi sã te bucuri. Vii seara acasã, mãnânci un sendviş şi te pui în pat. Poate şi citeşti vreo 30 de pagini dintr-o carte aflatã pe noptierã. Nu conteazã ce carte: esenţialã sau neesenţialã. Şi sã adormi. A doua zi la fel, a treia zi poate fi una liberã. Şi ce sã faci? Sã te duci sã te plimbi printr-o pãdure, fãrã sã ai telefonul la tine. Adicã o performanţã sã nu fi deschis facebook sau internetul pentru câteva zile.
Sã miroşi o floare cât mai aproape de iarbã, unde creşte, sau sã asculţi un clopot sau un vuiet printre copaci. În timpul în care tu eşti liber în imbecilitatea ta şi în afara reţelei, s-au petrecut mult prea multe. Eşti pierdut pentru umanitate. Nu mai exişti. De aia eşti considerat un paria. În reţea au avut loc o grãmadã de evenimente. Chiar şi Apocalipsa a venit de mai multe ori. Lumea s-a întristat. Acum e veselã pentru cã în reţea a avut loc şi a doua venire a lui Iisus. Sunt semne peste tot.
Chiar dacã mori, nu aflã nimeni. Sala de priveghi va fi goalã. Nu se ştie în reţea. Nu a aflat nimeni, pentru cã tu, în imbecilitatea ta, ai vrut sã fii liber şi sã vezi dacã se mai poate şi aşa. De ce nu ai vrut sã intri în reţea şi sã fii şi tu fericit? Acum erai în galeria nemuritorilor, a frumoşilor, a reuşiţilor. A perfecţilor. Au plecat toţi în Rai, a avut loc şi Învierea în reţea. Când ai ales sã fii liber ai pierdut trenul. Ai murit. Totul cu sau fãrã ghilimele. Vãrsaţi o lacrimã pentru umanitate dacã vreţi, dar nu ca ãia pentru facebook.
