Parafrazând titlul celebrei cãrţi a lui Mircea Cãrtãrescu ne-am putea întreba şi noi, mai ales acum când s-a dat glas în Parlamentul gâtuit de frustrare deciziei controversate a Curţii Constituţionale privind valabilitatea referendumului din 29 iulie, de ce nu-l mai iubeşte poporul pe preşedintele lui cândva mult iubit şi stimat? Rãspunsul, sau mai bine zis rãspunsurile, nu sunt greu de gãsit, preşedintele Traian Bãsescu reuşind sã ofere din plin, în toţi aceşti ani, motive destule de temeinicã şi ireconciliabilã impopularitate: de la “gãozari’’ la “ţigancã împuţitã’’, de la anunţul rece privind tãierea pensiilor şi diminuarea salariilor, la jignirile aduse profesorilor, şi multe altele.
Adevãrul e cã Traian Bãsescu a reuşit mai mult sã încurce apele politicii şi aşa tulburi decât sã fie un factor de echilibru necesar într-o societate care-şi croieşte la modul chinuit drumul prin hãţişul democraţiei şi economiei de piaţã. Simpatic adeseori, direct, incisiv şi chiar inspirat, Traian Bãsescu a strâns la un moment dat un capital de popularitate şi de sprijin electoral considerabil, capital care s-a subţiat progresiv, odatã cu încrâncenãrile sale, odatã cu atitudinile contestabile, odatã cu întãrirea rolului detestabil de jucãtor pe o piaţã politicã în care, constituţional vorbind, nu ar fi avut ce sã caute, sau nu în prim planul ei.
Substituindu-se cu tupeu maxim lui Emil Boc pânã la ridiculizarea nedreaptã a acestuia din urmã, Traian Bãsescu a devenit astfel ţapul ispãşitor al tuturor relelor pe care populaţia le-a perceput vizavi de guvernarea PDL, de la pensii la alocaţii pentru copii, de la desfiinţarea unor spitale la majorarea TVA. Traian Bãsescu – Boc – Udrea – Videanu – PDL a devenit o ecuaţie de imagine deloc confortabilã pentru cei vizaţi, şi un motiv de iritare în rândurile populaţiei.
La deja celebrul referendum din 29 iulie Traian Bãsescu a vãzut la lucru tocmai acest vot canalizat şi coalizat împotriva unui simbol al proastei guvernãri. Cãci acest lucru a devenit Traian Bãsescu - efigie a proastei guvernãri a PDL, fie cã ea se numeşte guvernarea Emil Boc sau MRU, aceastã starletã cãzãtoare pe cerul politicii autohtone. Sigur, cele 7,5 milioane de voturi anti-Bãsescu nu intrã neapãrat în contul USL, dar cu certitudine ele amendeazã o guvernare care a enervat la culme populaţia, o guvernare al cãrei actant principal e chiar Traian Bãsescu şi care şi-a asumat cu bunã ştiinţã şi chiar cu infatuare acest rol, odatã ce a ţinut sã iese el însuşi în faţa poporului şi sã facã pe durul anunţând mãsuri de austeritate.
Mahãrii din PDL nu s-au putut rupe niciodatã din jocul lui Traian Bãsescu. Cum ar fi putut-o face când ei sunt copiii politici ai preşedintelui suspendat şi revenit? Când fãrã el, fãrã Traian Bãsescu, nu ar fi pupat nici mãcar scara de incendiu a guvernãrii! Fãrã Traian Bãsescu PDL e doar un moft politic, o organizaţie fãrã şanse, sau cu şanse oricum mult sub cele ale PPDD, de exemplu. Traian Bãsescu şi-a asimilat PDL aşa cum şi PDL l-a asimilat pe Traian Bãsescu, şi felul în care au fãcut corp comun la referendum vorbeşte explicit despre aceastã simbiozã. Dar cât va ţine nimeni nu ştie. Ce va face PDL când Traian Bãsescu va ieşi din scenã efectiv? O piatrã de încercare teribilã vor fi la alegerile parlamentare din decembrie, când miza majorã a PDL e sã intre în Parlament, sã ia mandate suficiente pentru a intra în combinaţii şi, atunci, tot cu ajutorul lui Traian Bãsescu, poate-poate, sã regãseascã drumul spre putere. Din pãcate pentru PDL imaginea lipitã pe parbrizul din spate a lui Traian Bãsescu nu-i prea avantajeazã. Dar ce mai pot face? Prea multe ieşiri din aceastã situaţie nu au. Poate Vasile Blaga sã ia distanţã de Traian Bãsescu şi sã construiascã o opoziţie serioasã şi autonomã faţã de interesele lui Traian Bãsescu? Nu ştim.
Acum cã Traian Bãsescu şi-a recuperat jucãriile de la Cotroceni toatã lumea se întreabã oare ce le va face duşmanilor din USL, dar mai nimeni nu-şi pune problema ce le va face prietenilor din PDL. Un PDL care se condamnã singur la captivitate bãsescianã şi aceastã situaţie e pentru ei o sabie cu douã tãişuri proaspãt scoasã din teacã.
Una peste alta dupã referendum şi dupã scandalul politic aferent acestuia România e o ţarã în care planeazã multe semne de întrebare privind validitatea, cã tot s-a vorbit despre validitate în perioada aceasta estivalã, întregii clase politice. O validitate care a pãlit în ochii populaţiei pânã undeva jos de tot, la…4%, dacã ar fi sã ne uitãm la sondaje. Indiferent de apartenenţa de antipatia sau simpatia faţã de PDL, de USL, de Traian Bãsescu, de UDMR etc, imaginea politicianului român în ochii electoratului pe care pretinde cã-l reprezintã e mai precarã ca niciodatã. Şi acest lucru ar trebui sã-i punã pe gânduri pe toţi.
