Se simte deja cã intrãm în ultimele luni înaintea debutului campaniei electorale pentru alegerea şefului statului. Anul viitor, pe vremea asta, vom avea un nou preşedinte ales. Va fi tot Iohannis sau poate altul. Partidele şi potenţialii candidaţi au început deja sã devinã din ce în ce mai activi. Sincer, Iohannis a strãlucit cu greu în mandatul de cinci ani la Cotroceni. Mai are un an, dar este unul electroal şi este greu de crezut cã va apãrea cu vreo faptã semnificativã. Cu toate acestea este posibil orice, dacã stai sã te gândeşti cã suntem într-o precampanie. Klaus Iohannis nu s-a fãcut prea mult remarcat în mandatul de pânã acum, în afara momentului cu instalarea Guvernului Cioloş şi momentul „Colectiv”.
E greu de identificat vreo faptã mãreaţã a şefului statului. Poate a mai ieşit în stradã printre protestatari, la un moment dat, trezit parcã din somn. Pare un preşedinte care iese public doar atunci când nu are încotro sau când este deranjat de popor sau de alţii. Unii spun cã şeful statului a fost în mandatul de 4 ani de pânã acum Întâiul turist al ţãrii. Pare cã i-au plãcut excursiile şi vizitele. Probabil cã a vizitat tot ce se putea vizita când a mers prin diferite state sã ne reprezinte. A profitat de funcţie şi şi-a îndeplinit visul de a cãlãtori gratuit în alte locuri, peste graniţã. Care este folosul pentru România, istoria va rãmâne sã judece, dacã va avea ce sã judece. Singurul aspect pozitiv este cã vorbeşte decent limba englezã, raportat la predecesorii sãi.
Ce nu a fãcut Klaus Iohannis? A mimat lupta politicã de cele mai multe ori. I-a convenit un Dragnea contestat puternic la nivel popular şi cu probleme penale. Toate calculele sale s-au învârtit în jurul lui Dragnea. A sprijinit cu semnat pentru toate guvernele lui Dragnea. A jucat atât cât i-a permis Constituţia, dar nu a jucat pânã la capãt, sã îşi punã mandatul în joc, aşa cum fãcea Bãsescu. Iohannis a stat liniştit la Controceni şi l-a lãsat pe Dragnea sã îşi facã de cap. Cu cât e mai penal şi mai jos Dragnea în sondaje, cu atât se ridicã din praful de la Cotroceni Iohannis şi va urma încã o campanie electoralã pentru al doilea mandat. Unii ar spune cã şeful statului nu are prea multe instrumente sã echilibreze lupta între puteri în România. Dar poate sã joace cu mandatul pe masã şi sã arate cã pe primul loc este interesul public, poporul alegãtor şi în plan secund interesele personale şi excursiile.
Cine iese la luptã cu somnorosul Iohannis? Liviu Dragnea nu are interdicţie sã candideze la Controceni, cum a avut la funcţia de premier. Cu toate acestea, în mod cert într-o confruntare Iohannis – Dragnea, primul ar avea un al doilea mandat asigurat. Liderul PSD nu ar ieşi preşedinte nici dacã ar vota toţi morţii din ţarã şi din diaspora. Dragnea trebuie sã scape încã de dosarele penale pentru a putea intra în cursã. Încearcã sã o elimine din cursa pentru prezidenţiale pe Gabriela Firea. Aceasta vrea sã îi tragã partidul de sub fund lui Dragnea. Gabriela Firea ar fi avut ceva şanse din partea PSD la alegerile prezidenţiale, dacã nu ar fi apãrut lupta sângeroasã pentru putere în PSD. Mai este şi varianta ca Firea sã preia conducerea PSD şi sã devinã candidatul partidului pentru 2019. Este foarte greu de crezut cã o astfel de variantã se va concretiza, având în vedere cã toate taberele anti-Dragnea au fost puse la pãmânt, prin cumpãrare de oameni.
A mai fost vehiculatã varianta cu ministurul Finanţelor, Eugen Teodorovici, dar acesta s-a bãlãcit prea mult în acelaşi bazin cu Dragnea. Prin urmare e greu de crezut cã va face faţã într-o confruntare pentru prima poziţie în stat. Şi nu prea ştie nimeni ce agendã ar avea: una proprie sau pe cea a lui Dragnea şi Vâlcov. Aa, Vâlcov nu poate sã candideze pentru cã are probleme penale mari.
Toatã lumea vorbeşte de Cãlin Popescu Tãriceanu ca de viitorul şef al statului. Depinde cum va juca politic şi penal. Nu este deloc întâmplãtor dosarul penal pentru Tãriceanu apãrut acum douã sãptãmâni. Viaţa politicã este durã. Par jocurile fãcute pentru Iohannis şi pentru Dragnea. Adicã Iohannis sã câştige un nou mandat, dacã Tãriceanu nu va candida, iar Dragnea sã continue sã stãpâneascã România direct sau indirect. Cam asta ne aşteaptã, dacã se va continua pe acest scenariu. Un nume nou nu va avea şanse pentru un mandat la Cotroceni, decât dacã va fi unul extrem de spectaculos, la care nu se aşteaptã nimeni şi în acelaşi timp sã fie vorba de o personalitate acceptatã de toatã lumea. Probabil cineva din lumea afacerilor, artã, educaţie sau sport. Dar va fi greu fãrã un partid puternic în spate. Încã cinci ani de bãlãcealã în ape murdare în România, dacã nu apare vreo „minune” de candidat(ã). Corina Creţu din partea PSD? Variantã SF?
