Mã fraţilor, io vã zâc una, da nu o ştiţ di la mine. Vã zâc io, cã unii sã bucurã prea repede, cã le ieşi pasenţa la alegeri şi le mearsã bine o perioadã. Da vine toamna, sã numãrã bobocii şi unii o sã pice la numãrãtoare. Da o sã mai vorbim despre asta, cã vorba lu Tanţa lu Fãsui:
- Lasã, bre, nea Mãrine, cã culegem noi roadele şi cine-o râde la urmã, o sã râdã mai bine! Şi io îi dau dreptate, cã fomeia ştie ce zâce, cã a dus multe la viaţa ei!
Mã nepoate, fu sãptãmâna mare şi luminatã la Orşova, probabel aşa, înainte de Sfânta Mãrie, cã mulţi, prea mulţi dorirã sã prindã flacãra democraţiei, de zâceai cã nu or avea cu ce face focu la iarnã,în centralele de scarã(sanchi!), cã prea iereau mulţi doritori. Da nea Manea, darnic nevoie mare, le pusã pontonu la dispoziţie, cã dacã tot ie cu paranghelie, mãcar sã fie pânã la capãt. Ba le mai lãsã la dispoziţie şi personalu propriu di pe nava de croazierã, nu care cumva sã sã lase cu vreo pãţanie, ceva. Da dacã asta fu pe gratis, are nea Manea grijã sã sã scoatã, cu şefu di la uniune, cã nu are ariciu în pozonar şi-i mai cu dare de mânã.
Cât pi la noi, pi la Severin, nici groapa de pe Strada Mare nu fu astupatã cum trebe, aşa cã Sucã ar trebui sã ia bilele albe de le dete vicilor şi sã le dea lu citymanageru de oraş, cã sã pricepea mai bine. Pã sã pricepea nea Paponiu, cã ie mai dibaci. Şi punem pariu cã le astupã şi pe alea di la Piaţa Sârbilor, sã nu mai dea deştepţii în ele?! Sau mnealui cu limuzina cu number de vice, ca sã nu-l uite contribuabilul.
Mã nepoate, mã nene cetitor de Obiectiv, îmi spusã Veta cã cicã fug primarii di la fosta putere, mai ceva ca potârnichiile de pin pãdurile lu nea Stãnişoarã. Apropo, nu ştim dacã nu s-a desfiinţat pedeleul pin Mehedinţi, or dacã mai existã picior de primar fost portovernil.
Da io vã zisei la început cã nu prea mai au ai di la putere obraz, cã sã vãzurã cu sacii în cãruţã, de le dete peste. Da s-ar putea ca în curând, sã le dea cam cu rest.
Pã şi pe ziarişti începurã sã-i ţânã la colţ, ca-şi permit, deocamdatã. Uitarã când fãceau pe mieluşeii. Acuma trebe sã te legitimezi, sã te verifice, sã stai fro orã pãnã sã adunã colegii, pi la uşile lor, sã faci anticamerã o zi-douã, sã sã impunã respectu, sã ţii minte cine ie la putere, cã altfel nu sã existã. Da io zâc, cã nu mai au mult, în felu ãsta. Nu mai au mult şi sã duc, de unde au venit, unii la pompã, alţii la butic, alţii în anonimat, la loc. Sau la gospodãria anexã di la Topolniţa. Pã uitarã mulţi de unde au plecat. Pã nici nea Mâţu şi cu nea Bãlu nu fãceau una ca asta, ba din contrã, aveau grijã sã sã poarte mai cu mânuşi. Chiar dacã dupe ce închideau uşa, înjurau vreun ziarist ca la uşa cortului, cã scria viceversa.
Da poate nea Draghiea şi cu nea Duicu or avea ceva de ascuns şi nu trebe sã sã afle. Da aflã Sucã, cã sã-ntoarsã din conced, cã fu plecat la mare şi veni cu plasa cu scoici. Da nu scoici de oricare. Nu, de alea vorbitoare, de le poartã ghicitoarele la brâu. Aşa cã, acu sã vezi ce-i mai descânta Sucã. Cã cum îi descântau terasatiştii pe portovernili şi acuma teledoiştii pe roş-galbeni. Apropo, tot un fel de portocaliu. Dacã mai adaugã puţin albastru conservator iasã şi o nuanţã de verde. Pã nu?! Ca la noi, la nimenea!
Aşa cã, bucuraţi-vã de vacanţã, care mai aveţi şi pânã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
