* „Suspendatul” Traian Bãsescu spunea, la începutul penitenţei sale de la garajul cu curticicã, cã miza referendumului nu ar fi izgonirea lui de la Palatul Cotroceni, ci „preluarea controlului asupra Justiţiei” de cãtre USL. Gura pãcãtosului! Preluarea controlului Justiţiei, de la cine? Poftim? La momentul respectiv eram departe de a-mi închipui cã „imaculata” Justiţie de grija cãreia se topea Traian Bãsescu era cãzutã atât de jos, aşa cum vedem cã se dovedeşte cu prisosinţã în aceste zile. Şi încã de la nivelurile ei cele mai înalte, începând cu (cu-cu!) Curtea Constituţionalã. „Cei nouã nemuritori” de la CCR au ajuns la cuţite, disensiunile lor ajungând în zona publicã. Unul dintre ei (de fapt, una, „Blonda de la CCR”) a ajuns sã-şi rezolve dilemele profesionale pe… Facebook. Asta i se trage, probabil, de la recentul concert hip-hop-rock susţinut de un stâlp al presei probãsiste, Robert Turcescu, unde a participat, zice-se, şi s-a zbenguit voluptos alãturi de mai vechea noastrã cunoştinţã, Nutzi Udrea. În fine, asta ar fi o altã problemã, am amintit-o doar ca sã vedeţi şi dumneavoastrã în ce context se judecã rezultatele referendumului privind demiterea lui Traian Bãsescu. Şi, mai ales, ce fel de hram poartã respectivii judecãtori. Am ajuns, cu adevãrat de râsul Evropii, başca Americii! Barosso şi alţi oficiali de trei lulele, care continuã sã-şi dea cu pãrerea despre orice, ar putea sã fie îngrijoraţi, mai degrabã de nivelul de jos, frizând mahalaua cea mai purã şi partizanatul cel mai jegos, la care a coborât probitatea şi profesionalismul componenţilor CCR. Dacã, potrivit Constituţiei, nimeni nu e mai presus de lege, apoi nici cei care ar trebui sã vegheze la respectarea acesteia nu trebuie sã facã excepţie. Iar prosternarea necondiţionatã la poalele acestei penibile Curţi trebuie sã înceteze IMEDIAT. Pânã când freamãtul de enervare din ţarã nu se transformã în altceva.
* A venit, luni, în România, un emisar american, nu i-am reţinut numele, ar fi, se zice, un fel de adjunct sau de secretar al madamei Clinton. Ãsta s-a întâlnit cu interimarul Crin, cu suspendatul Bãsescu şi cu premierul Ponta, în ideea de a-şi forma o pãrere despre tãmbãlãul politico-electoral din România. Pãrerea noastrã? Individul cu pricina a plecat cu ideile (preconcepute) cu care a venit. Eventual, altoite cu niscaiva frustrãri bãsiste. Nu cã nu ar fi înţeles care este fondul real al problemei, este suficient de isteţ pentru asta, ci pentru cã, în cazul sãu, ca şi al altora, bruma de isteţime este sufocatã de o mare cantitate de ticãloşie.
* Calul troian bãsist din PSD, Ioan Rus, s-a mai demascat o datã. Nu mai era nevoie, ştie toatã lumea ce hram poartã, dupã ce flenduritul comando de la Cluj, de la care se revendicã şi pe care, dupã câte se pare, îl coordoneazã, a „reformat” PSD-ul, prin marginalizarea definitivã a lui Ion Iliescu şi prin asasinarea politicã a lui Adrian Nãstase. Unii, nu ştiu dacã mimând inocenţa sau nu, se întreabã ce a fost în capul lui Victor Ponta când l-a cooptat în Guvern. Pãi, ce sã fie? Exact ce-a fost în 2005, când Victoraş defila cu „reformiştii” de la Cluj şi se delimita de Adrian Nãstase, altminteri, binefãcãtorul şi tutorele sãu, pentru o perioadã. Concluzia? Şi Ponta serveşte interesele lui Bãsescu. Fie şi dacã ne gândim doar la gafele pe care el le-a comis cu ocazia referendumului. Care, dacã e dupã mine, au avut noima lor, nefiind tocmai accidentale. Fãrã sã mai punem la socotealã ritmul infernal în care au ajuns sã tremure izmenele pe Ponta de când se aflã între ciocanul Barosso şi nicovala CCR.
* A devenit un obicei: pentru toate relele, individuale sau colective, din ţara asta, vinovaţi sunt Nicolae Ceauşescu şi regimul care i-a purtat numele. Dar pentru faptul cã nu mai avem conducãtori cu coloanã vertebralã, al cãror cuvânt sã fie respectat în lume, tot Ceauşescu sã fie vinovat? Fiindcã tot veni vorba, tot într-un miez de august, cu nişte ani în urmã, vreo 44 la numãr, Nicolae Ceauşescu se ridica, printr-un discurs fulminant rostit în faţa a peste 500.000 de români adunaţi în Piaţa Palatului, împotriva invadãrii Cehoslovaciei de cãtre trupele ţãrilor din Pactul de la Varşovia, mai puţin România. Alt om, alte timpuri… Şi, parcã, o altã ţarã…
