Aerul de deasuprea teritoriului României a devenit aproape irespirabil. Totul s-a întors cu fundul în sus. Cel puţin atunci când vine vorba despre soarta preşedintelui din ce în ce mai ocazional al României, Traian Bãsescu. Recentul referendum privind demiterea preşedintelui României, în ciuda rezultatelor sale atât de limpezi, este, astãzi, întors pe dos, astfel încât acest demers politic sã fie perceput de populaţie ca o victorie a lui Traian Bãsescu. Rãmâi, pur şi simplu, crucit, dacã nu ştii cu cine ai de-a face. S-a ajuns la situaţia incredibilã ca iniţiatorii referendumului sã fie puşi la zid pentru cã, în ciuda scorului zdrobitor în favoarea demiterii lui Traian Bãsescu (aproximativ şapte milioane şi jumãtate de voturi pentru, la câteva sute de mii de voturi împotrivã), ei sunt fãcuţi vinovaţi pentru faptul cã referendumul nu poate fi validat, din pricinã de cvorum. Au şi ei o parte imensã de vinã. O vinã legatã de ritmul drãcesc cu care tremurã izmenele pe ei în faţa comisarioţilor europeni, gen Barosso, dar asta este o altã temã de discuţie. Dar paranormalul cel mai pur cu putinţã începe din clipa în care Traian Bãsescu se proclamã „preşedinte al majoritãţii tãcute”, care ar reprezenta democraţia de tip european. „Voi sunteţi europeni!”, a tunat Traian Bãsescu duminicã noaptea, în faţa haitei flendurite de susţinãtori, aflate la sediul sãu de campanie. Vasãzicã, dacã taci şi nu te foloseşti, ca un cretin ce eşti, de unul dintre drepturile fundamentale de care beneficiezi, prin Constituţie – dreptul de vot - ba, mai mult, dacã te comporţi ca un neam de slugã, aflat permanent la dispoziţia Jupânului, eşti un apostol al democraţiei autentice! Maistre, nu cumva ai încurcat, rãu de tot, borcanele? Nu cumva turma de decerebraţi pe care-i pupi pe creştet, numindu-i „europeni”, sunt tocmai exponenţii „democraţiei” de tip asiatic?
Dar delirul puturos al lui Bãsescu nu se încheie aici. El se comportã şi vorbeşte cu o atitudine şi pe un ton de câştigãtor incontestabil al referendumului, trecând la ameninţãri fãţişe cu puşcãria privindu-i pe adversarii politici. Hai sictir, Bãsescule! Te faci cã uiţi cum ai câştigat cele douã mandate, la mustaţã şi prin fraude neruşinate, grosolane, şi acum pretinzi, ca un dictator mizerabil de republicã bananierã ce te afli, cã toţi cetãţenii români care nu au votat sunt adepţii şi simpatizanţii tãi? Niciodatã nu ai avut atâţia, histrionule de mahala! Ai câştigat, în condiţii mai mult decât suspecte, cel de-al doilea mandat, adunând, cu chiu cu vai, şi într-un regim de vitezã de care „Europa ta” nu a auzit vreodatã (a se vedea votul de la Ambasada României de la Paris, patronat de scãldãtorul din jacuzzi, Baconschi), ceva mai mult de cinci milioane de voturi, iar acum, când aproape opt milioane de alegãtori români ţi-au spus sã pleci acasã, sau, mã rog, acolo unde a înţãrcat mutul iapa, ai nesimţirea sã declari cã aceştia nu reprezintã pe cei 22 de milioane (!!??) de români. Dar cine-ţi garanteazã cã sunt chiar 22 de milioane? Dar cine ţi-a spus cã românii care nu s-au prezenat la vot se topesc de dragul tãu şi ţi-au aşteptat ordinul de boicotare a referendumului în poziţie de rugã (sau de drepţi)? Ei, cine? De unde îţi vin nesimţirea şi tupeul de a transforma o jenantã şi ruşinoasã înfrângere într-o clipã de triumf carnavalesc, cu toţi lãtrãii tãi de curte veche şi nouã ţopãind ca nişte paiaţe nenorocite în juru-ţi? De ce nu ai avut curajul confruntãrii directe la vot şi nu ai recomandat simpatizanţilor tãi sã se prezinte la urne, ordonându-le, în schimb, boicotarea referendumului? A, da, am înţeles: nu ai vrut sã se ştie câţi simpatizanţi mai ai, în realitate! Şi apoi, curajosule ce eşti, care este pãrerea ocrotitorilor tãi „europeni ( merkantila consumatoare de cremvurşti şi bere, acul şi amicul sãu mai mare, barosul şi alte asemenea simboluri ale societãţii de consum pânã la vomã) despre incitarea directã la boicotarea referendumului? Aşa fac ei prin ţãrile lor, unde pânã şi cea mai neînsemnatã abatere de la normele de conduitã democraticã se lasã cu mari demonstraţii stradale?
Evident cã nu, dar România, ţarã nou venitã (deci aproape cu statut de toleratã) în Uniunea Europeanã poate deveni, fãrã prea mari probleme, un teritoriu de încercare, de experimentare, a atâtor şi atâtor metode de ţinere sub ascultare a mulţimilor. Tot s-a dus buhul despre români, cum cã ar fi un „popor vegetal”. Nişte legume, prin urmare.
Cât despre pretenţia unor analişti, desigur, subtili, ca Bãsescu sã-şi depunã demisia de onoare, nu-mi rãmâne decât sã râd amar şi cu sughiţuri. Ar însemna sã-i acordãm împricinatului prezumţia de minimã moralitate. Cât despre onoare, ei bine, pe acest teritoriu, Traian Bãsescu este surclasat chiar şi de cel mai umil docher de prin porturile Sudului…
