Pe 25 iulie, Biserica Ortodoxã prãznuieşte Adormirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.
În Mehedinţi, singurul lãcaş de închinare aflat sub purtarea de grijã a acestei sfinte este mãnãstirea Sf. Ana din Orşova.
Prãznuirea patroanei spirituale a început încã din ajun, prin slujba Privegherii, iar miercuri dimineaţa a fost rânduitã citirea Acatistului. Începând cu ora 9:00, trei ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, au sãvârşit Sfânta Liturghie la altarul de varã al mãnãstirii. Astfel, chiriarhului locului, Preasfinţitul Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, i s-au alãturat Preasfinţitul Pãrinte Lucian, Episcopul Caransebeşului şi Preasfinţitul Paisie Lugojeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.
S-a mai bucurat de împãrtãşirea din acelaşi potir un sobor numeros de preoţi şi diaconi.
În cadrul slujbei euharistice s-au citit ectenii speciale pentru cei bolnavi, ţinând cont de recomandãrile Sfântului Sinod, care a declarat anul în curs An Omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor.
Dupã Sfânta Liturghie a fost oficiatã slujba parastasului pentru ctitorii acestei vetre monahale, iar cuvântul de învãţãturã i-a aprţinut Preasfinţitului Pãrinte Lucian, Episcopul Caransebeşului. Ierarhul bãnãţean a vorbit despre viaţa Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria, arãtând misiunea deosebitã pe care i-a hãrãzit-o Dumnezeu, aceea de a zãmisli pe Maica Vieţii.
Începutul vieţii monahale în aceastã regiune se leagã de un eveniment deosebit. Sfântul lãcaş a fost ctitorit de ziaristul interbelic Pamfil Şeicaru, care a luptat, în calitate de tânãr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în primul Rãzboi Mondial.
Ceea ce l-a fãcut sã ridice o mãnãstire este o întâmplare petrecutã în anii rãzboiului, întâmplare care l-a marcat profund. În toamna anului 1916, chiar pe Dealul Moşului, ziaristul a fost acoperit cu pãmânt, alãturi de camaradul sãu de arme, Petre Gãvãnescu, de explozia unui obuz.
Amândoi au scãpat cu viaţã, iar Şeicaru a fãgãduit sã ridice în acest loc, atunci când va avea posibilitaţi materiale, o mãnãstire, în semn de mulţumire lui Dumnezeu, dar şi „în memoria tuturor eroilor care au cãzut pentru o Românie Mare”, dupã cum nota el însuşi în actul de donaţie a mãnãstirii cãtre Mitropolia Olteniei, document notificat la München la 24 martie 1975.
Pamfil Şeicaru este şi ctitorul Monumentului Eroilor de la Mãrãşeşti, precum şi a douã alte monumente închinate victimelor rãzboiului, în Franţa şi Ucraina.
Aşezãmântul monahal a fost construit între 1936 şi 1939, perioada în care Şeicaru era director al ziarului “Curentul” şi deputat în Parlamentul României. În timpul comuniştilor, chiliile au fost transformate în locuri de cazare, în bisericã funcţionând o discotecã şi un restaurant.
În anul 1990, Mãnãstirea Sfânta Ana a fost preluatã de proprietarul de drept, dându-i-se şi menirea pentru care a fost fãcutã.
Astfel, abia în decembrie 1990, mãnãstirea a fost sfinţitã de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoţi localnici.Complexul monahal iniţial a fost alcãtuit dintr-o bisericã de lemn, cu elemente de stil tradiţional românesc şi chilii pe ambele pãrţi, ansamblul având forma literei “U”. În ultimul deceniu, a mai fost construitã clopotniţa cu un altar de varã şi un fost bloc de alimentaţie publicã în care funcţioneazã actualmente Muzeul memorial Pamfil Şeicaru, biblioteca, trapeza şi un atelier de croitorie.
