* Ca sã fim cât se poate de corecţi pânã la capãt, de situaţia extrem de complicatã la care s-a ajuns dupã desfãşurarea referendumului de demitere a lui Traian Bãsescu, sunt vinovaţi, în primul rând, liderii USL, pe care pantalonii au stat într-un echilibru mai mult decât precar, în faţa presiunilor inimaginabile ale unor organisme europene, transformate în avocaţi din oficiu al toxicului preşedinte român, Traian Bãsescu. În felul acesta, a putut fi introdusã în Legea Referendumului obligativitatea asigurãrii cvorumului, prevedere inexistentã în restul Uniunii Europene, dar, iatã, perfect aplicabile într-o Românie a tuturor posibilitãţilor, având la pupitrul de comandã un premier neexperimentat, dispus sã facã oricâte concesii pentru a fi luat cât de cât în seamã la nivelul organismelor europene. Puţinã demnitate, puţinã bãţoşenie (în sensul pozitiv al cuvântului), ceva mai multã principialitate şi hotãrâre în susţinerea propriilor convingeri din partea oficialilor români (Victor Ponta şi Crin Antonescu, în primul rând) ar fi dus la un alt rezultat. Aşa, însã, Referendumul s-a încheiat cu… câştiguri şi câştigãtori pe toatã linia – situaţia paradoxalã, în care, deşi cu un numãr zdrobitor de voturi împotriva sa, Traian Bãsescu se reîntoarce la Cotroceni, graţie manevrei legate de obligativitatea asigurãrii cvorumului (50 la sutã plus 1), la care s-a ajuns cu complicitatea unor lideri europeni şi cu participarea extraordinarã a Curţii Constituţionale, prin tradiţie, servilã preşedintelui României. În speţã, Traian Bãsescu. Un preşedinte care nu a avut nevoie de cvorum nici la alegeri, nici la suspendare, nici la referendumurile de el iniţiate. C-aşa-i în democraţie…
* Cã Traian Bãsescu se reîntoarce la Cotroceni graţie unor manevre mizerabile şi, mai ales, prin dispreţul afişat faţã de voinţa popularã exprimatã prin vot, nu ar fi o surprizã. Pe mine mã surprinde cã mizerabila structurã umanã a acestui individ nu a ajuns sã fie cunoscutã de cãtre adversarii lui politici, în primul rând, care cad, invariabil, în capcanele absolut strãvezii întinse de acesta. S-a mai întâmplat şi, iatã, se întâmplã. Lui Bãsescu, însã, ins deţinãtor de tupeu şi de nesimţire în cantitãţi cu adevãrat impresionante, nici cã-i pasã. Persoanele mai naive s-ar fi aşteptat ca, dupã atâtea milioane de voturi pentru demiterea sa, reacţia “puşcãriabilului” preşedinte sã fie ceva mai spãşitã, date fiind circumstanţele ruşinoase care au dus la salvarea sa. Aş, ţi-ai gãsit! Omul şi-a fãcut o reîntoarcere agresivã, în binecunoscuta manierã lãpuşneanã, dacã voi nu mã vreţi, eu vã vreau şi dacã voi nu mã iubiţi, eu vã iubesc pre voi. Aşa, ca sã se ştie, pãziţi-vã, cu alte cuvinte, gâturile, iar puşcãriile sã fie pregãtite a primi noi loturi de puşcãriabili. Ceea ce pierde din vedere acest preşedinte pentru nenorocirea neamului românesc este cã anumite lucruri nu sunt, întotdeuna, pentru cine se pregãteşte ci pentru cine se… fasoleşte, iar cine sapã groapa altuia nu râde la urmã, ci râde… degeaba.
* Vorbeam, însã, despre vinovãţiile liderilor USL. Acum, ei contestã listele electorale, pe motiv cã ultimul recensãmânt a arãtat o scãdere sensibilã a populaţiei României faţã de acum zece ani. De ce nu aţi contestat, fraţilor, ante festum? Adicã înainte de referendum? Nu ştiaţi acest lucru? Eraţi prea siguri de victorie pe toate planurile? Probabil cã da, dacã ne gândim la gestul mult prea teatral al caraghisului june prim de operetã ratat, Crin Antonescu, care promisese retragerea sa totalã din politicã, în caz cã referendumul nu va fi validat? Cine te credeai şi tu, Crinel dragã? Credeai cã masele în delir te vor urma pânã în pânzele albe? Aiurea! Oamenii au dat, cu milioanele, cu ştampila pentru a-l uşui pe Bãsecu din colivia cotroceanã asigurãtoare de imunitate pentru cã aşa au simţit, nu fiindcã au tremurat la gândul cã un Crin oarecare va ieşi din politicã. Apropo, de ce închipuitul liberal, fost purtãtor de breton, nu trece de la vorbã la faptã?
* Culmea tupeului a fost anunţul suspendatului cã va face totul pentru reconciliere naţionalã, pentru „acoperirea faliei” din societatea româneascã. Ca sã vezi! Şi cum va face asta? Cu dosare, cu puşcãrii, cu eliminarea excedentului de paturi din spitalele româneşti? Hai sictir, bãi aceasta!
