Mã nepoate, acuma cã trecu şi zaiafetu ãsta cu pastrãmã de oaie bãtrânã şi must, mai trebe sã treacã ceva timp sã ne revenim şi poate ne apucãm şi de ceva treabã. Cã şi aşa must nu prea fu, iarã timp de zaiafeturi mai e, da pãnã atuncea ne-o tot iau alţii înainte. Şi noi tot cu termoficarea, tot cu şomaju, tot cu alea vechi.
Între timp, lu’ nea primaru Stoica di la Orşova îi mai veni glasu, sã aşezã pe o bancã, lângã un concetãţean şi-i povesti cât de frumos o sã fie pin oraş, dupã ce începe marea asfaltare. Cã gata, începe, vin banii di la centru şi nea primarele o sã stea sã priveascã spre crucea cu cap de mort, da şi cum sã aşterne stratu’ de asfalt pe strãzile pline de gropi ale Orşovei. Da pãnã atuncea o sã sã aştearnã stratu’ de omãt, cã vine iarna şi iar sã încãlzesc orşovenii la reşouri, la sobe cu lemne, cu coşurile scoase pe ferestre, sã nu se intoxice.
Între timp, naşu Pantelicã zisã cã o sã fie crizã de ouã toamna asta şi dacã nu ne gândim noi sã ieşim cu ele pe piaţã, cã şi aşa e inflaţie de ele pi la vecini. Şi n-avusei de lucru şi-i zisei lu Sucã, sã meargã cu mine pãnã la Craiova, sã luãm şi de pi la neşte babe de pe acolo fro cinci sute de ouã. Numai cã la întoarcere nimerirãm vagoanele pline, cã sã întorceau studenţii în weekend acasã, di la facultate.
Steterãm noi pe paporniţe, da cu grijã, sã mai scãpãm din ouã şi, din vorbã-n vorbã, ajunserãm la Severin! Când ne deterãm jos din trin, cãscatu de Sucã, cu oichii dupe una, de-i intrasã rochiţa la apã, cât p-aci sã dea cu paporniţele într-un cãrucior d-ãla de carã marfã.
Mã, zâc, calcã uşor, umblã cu bãgare de samã, şi dacã faci fruna şi mã bagi în belea, te bat ca pe oauã când le faci jumãri.
Mã frate-miu, cu chiu cu vai, ajunserãm la piaţã. Sã cad jos din picioare, nu alta! Cât ierea piaţa Mircea de mare, ierea albã… albã… de oauã, de zâceai c-a nins în miez de toamnã! Mã frate-miu, vãzui negru-naintea oichilor. Auzi, numa oauã negre vedeam. Eu negru, numai Sucã râdea în spate cu gura pãnã la urechi. Îi aplicai io metoda a doua şi o luã la sãnãtoasa, da mã lãsã cu sutele de ouã în braţe. Pãnã la urmã scãpai de ele, le lãsai mai mult degeaba la douã bãtrânele care vindeau pãtrunjel.
Aia e, mã fraţilor, mã pricep io la afaceri, cam aşa cum sã pricepe nea Dinescu la citit poezii. Pã da, cã tot veni sã lectureze şi fro câţiva sã stea cu gura cãscatã.
Acuma, nu mai ştim nimica de nea Bãlu, de nea Palaşcã, pe unde mai sunt, ce mai pun la cale, cã prea sã fãcu linişte, da ştim cã nea Daea nu scapã nicio ocazie sã facã valuri. Mai nou începu Campania “Alege oaia!”, care probabil o sã devinã un brand marcã înregistratã. Acuma, vorba lu al lu Zbanghiu, dacã o sã-i vinã lu nea Daea ideea cu vreo campanie legatã de boi, sã vezi atuncea… alegere. Da poate sã întoarce la filosofia bobului de sãmânţã sau la alte ciudãţenii marca Daea.
Da veni nea Ponta sã lanseze şi la noi Pro România, cu nea Cornel agricultoru în frunte. Bag samã cã pi la noi sã pune mare preţ pe agriculturã, numai recoltele alea înfloritoare lipsesc. Da ce mai conteazã, cã di la PRU dispãrut la PRO nou nãscut, s-ar putea sã nu fie mare diferenţã, la Mehedinţi.
Mã nepoate, da când vã zisã Sucã, cã marea surprizã din mandatul actualilor parlamentari de Mehedinţi o sã fie nea Mazilu, nu prea vã venea a crede. Pã nea Mazilu mai adoarme pi la vreo şedinţã plictisitoare, ceva, da şi când sã trezeşte, îi vin ideile pe bandã rulantã. Mai nou zisã cã vrea o iniţiativã, prin care portul Drobeta sã treacã în administrarea Consiliului Judeţean. Acuma, iniţiativa asta, vorba lu Sucã, parcã era pin oferta electoralã a primarului Severinului, da o preluã nea Mazilu, sã o ducã spre nea Aladin. Pãnã atuncea, nea Mazilu sã interesã şi de ariile protejate, cã zisã cã de astea s-ar putea şi ‘mnealui sã sã bucure de ele. Da şi nepoţii ‘mnealui. Zisã Sucã sã fiţi atenţi la nea Mazilu, cã nici nu ştiţi ce pierdeţi!
Mã fraţilor, da al mai bucuros pare a fi nea Nicolicea, deputatu’, cã începu sã sã punã în aplicare iniţiativa ‘mnealui de eliberare a unor deţinuţi care nu au avut tocmai condiţii bune în puşcãrii. O fi bine, o fi rãu? Om trãi şi om simţi pe pielea noastrã!
Da pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
