* Din ce în ce mai enervante intervenţiile, ieşirile publice, cu declaraţii pe cele mai diverse teme, dar având o finalitate şablon – susţinerea şi încurajarea individei latifundiare din fruntea DNA - ale ambasadoruui american la Bucureşti, Hans Klemm! Acest cetãţean, care, teoretic vorbind, ar trebui sã reprezinte statul american pe lângã autoritãţile române, cu scopul esenţial de a fluidiza relaţiile bilaterale, îşi depãşeşte din ce în ce mai grosolan atribuţiile, amestecându-se în treburile interne ale Statului Român cu o nesimţire care ar sugera inconştienţa, dacã nu am şti cã, de fapt, este vorba de o grosolanã aroganţã de tip neocolonial. Şi de preocuparea pentru promovarea unor interese proprii aducãtoare de profituri considerabile pe deasupra. Fãrã ca aurtoritãţile române sã aibã mãcar o urmã de reacţie. Obedienţã totalã? Laşitate de cea mai joasã speţã? În fine. Din acest motiv, numitul Hans Klemm este un… demn urmaş al lui Nicholas Taubamm şi al lui Mark Gittenstein, şi ei ambasadori ai Statelor Unite în România, cu ceva ani în urmã, care, prin comportamente asemãnãtoare lui Klemm au fãcut imense deservicii ţãrii lor, U.S.A., printre români. Români care traduc iniţialele respective prin Uniunea Sovieticã Ailaltã. Redevenind sobri, se întâmpla aşa ceva pe timpul lui Nicolae Ceauşescu? Nici vorbã. Omul de care vorbim i-a trimis şi pe şefii lor, ai ambasadorilor, la plimbare, când veniserã sã punã condiţii politice pentru acordarea aşa- numitei clauze a naţiunii celei mai favorizate. Omul de care vorbim nu se prea împiedica de tot felul de chibiţi şi de mâncãtori de seminţe…
* Dar sã nu tragem concluzii greşite despre românii insultaţi de acest izmene pe bãţ şi sã menţionãm cã un general în rezervã al Armatei Române, Dumitru Iliescu, a trimis o scrisoare deschisã unui fel de omolog al sãu american, în care îl face, pur şi simplu, muci pe acest aşa-zis apostol al democraţiei şi anticorupţiei, lingãtor asiduu de popou lat şi pãstos al cãrui proprietar este muierea din fruntea DNA. Mãcar el sã facã acest gest de demnitate, dacã toţi cei îndrituiţi s-o facã (Iohannis, premierul Tudose sau şefii marilor partide politice româneşti) se fac cã sunt ocupaţi cu datul ţânţarilor afarã din Parcul Herãstrãu.
* Postul de televiziune Antena 3 a difuzat, serile trecute, nişte filmuleţe cu madam’ Monica Macovei pe post de conferenţiar la nişte… amãrâţi de ucraineni sau cam aşa ceva. Despre ce conferenţia Madona dintre Ciocãlãi celor din lumea a treia, n’aşa, a democraţiei? Madona din porumbişte conferenţia – auziţi şi dumnecvoastrã! – despre anticorupţie şi despre ce rol mormântal a avut dumneaei în eradicarea acestui flagel în România. Toate astea pe fondul tezei cã România e o ţarã fundamental coruptã, tezã ce a devenit, potrivit celor de la Antena 3, un soi de „brand de ţarã”. Pe aceastã fostã procuroare comunistã (şi încã în Sectorul 1 al Capitalei!) nu o poate opri nimeni din acţiunile ei distructive având ca ţintã chiar ţara pe care crede cã o reprezintã în Europa? Chiar nimeni?
* Severinul a fost, la sfârşitul sãptãmânii trecute, gazda unor manifestãri cultural- artistico- ghiurghiulii. Festivalul mustului şi al pastramei a fost, probabil, un produs al nostalgiei unora din administraţia localã dupã gherghista „Toamnã culturalã severineanã” de pe lângã Cimitirul Ortodox, ştiţi dumnevoastrã. Acum a fost, din fericire, schimbat locul (nu locaţia, dragilor!), pe Strada Crişan. Bravo! Nu am trecut pe acolo, deci nu avem impresii. Ce-a de-a doua manifestare a fost Festivalul de poezie „Sensul iubirii”, despre care ni se spune cã e şi european. Bun, am înţeles aluzia. Festivalul acesta a fost o iniţiativã sãnãtoasã. O bunã perioadã, el intrase în circuitul festivalurilor de gen de rezonanţã naţionalã. Pânã când au apãrut gãştile. Gãştile cu care veneau „boşii” din juriu. Şi pânã când organizatorii, pe de o parte, şi juraţii cu gãştile lor, pe de altã parte, au început sã-şi împartã premiile între ei. Se întâmpla primãvara. Acum manifestarea a fost mutatã toamna. Probabil pentru cã toamna e un anotimp mai… european. Ca sã atragã o oarecare audienţã, organizatorii l-au invitat pe Mircea Dinescu, cel care şi-a lansat o carte de poezii, deşi credeam cã s-a lãsat de meserie, ştiut fiind cã acum se… face cã lucreazã prin bucãtãria duhnind a peşte de la Cetate. Nu ştiu dacã ideea a avut efectul scontat. Nu am fost nici pe la acest festival. Un gust sãlciu mi-a lãsat curtea greţoasã pe care unii politicieni locali i-o fãceau acestui poeţache, de numele cãruia se leagã excluderea marelui prozator Eugen Barbu din Uniunea Scriitorilor. Am vãzut asta din câteva reportaje şi fotografii de la eveniment. Pãrerea noastrã? Dacã va ieşi de sub tutela câtorva genii pustii, şi dacã va scãpa de balastul spiritului clientelar, despre care vorbea cândva regretatul Valeriu Armeanu, acest festival de poezie va avea parte şi de prestigiul necesar şi dorit de toatã lumea.
* Face oarece senzaţie prin mediul public aşa-numita mişcare „meetoo”, dupã ce douã actriţe celebre de la Hollywood, Angelina Jolie şi Gwyneth Paltrow, au dezvãluit cã, în urmã cu nişte ani, au fost hãrţuite sexual de un producãtor oarecare – na, cã-mi scapã numele lui. Hãrţuirea şi agresiunea sexualã sunt nişte chestiuni oribile, ce trebuie condamnate de societate cu toatã vigoarea. Dar, sã ne ierte Dumnezeu, sã vezi cum toate curviştinele îşi fac, vorba aceea, loc în fotografie, pretinzând cã au fost agresate sau hãrţuite, cine ştie când şi unde, de te miri ce golan rãtãcit, doar ca sã-şi lustruiascã ele biografia şi sã devinã dame onorabile, parcã te apucã un soi de plictis. Dacã nu de-a binelea de scârbã…
