Nimic despre Referendum. Chiar nimic nu vreau sã aduc în discuţie în legãturã cu acest eveniment. La urma urmei, dacã românii vor sã-l readucã pe acest personaj catastrofal, Traian Bãsescu pre numele lui, în fotoliul de la Cotroceni este treaba lor. Noi, fiind nişte persoane cu convingeri profund democratice, vom accepta o asemenea eventualitate, chiar împotriva opţiunilor şi sentimentelor noastre. Asta ca sã fie clar. Cine ştie, probabil cã noi suntem în eroare, probabil cã nu este momentul nostru de maximã inspiraţie, în sfârşit, probabil cã ora noastrã de adevãr nu a sosit. Trecem, în viaţã, şi prin asemenea momente. Numai cã, iatã, ticuri şi tabieturi bãsiste apar, când nici nu te aştepţi, de la nişte oameni care chiar lãsau sã se înţeleagã cã s-au lepãdat de respectivele „satanisme”.
Mai zilele trecute, aflam, de la o televiziune localã, cã, din cauza faptului cã nu a pus la dispoziţie un program de ordine interioarã corespunzãtor, „castelul de apã”, proaspãt reabilitat, nu va putea fi deschis severinenilor decât peste vreo lunã. Sau, dacã vreţi, peste o lunã, o lunã şi ceva. Motivul? Factorii responsabili, aceia care mai sunt, aceia care vor mai fi fiind, nu au fost în stare sã „încropeascã” (expresia îi aparţine domnului primar Constantin Gherghe) un regulament de ordine interioarã pentru amintitul edificiu, pe seama cãruia oficialitãţile severinene (de ieri, de azi) şi-au fãcut o atât de îndelungatã şi de greţoasã (dacã îmi este permis s-o spun!) campanie electoralã. Bãieţii şi fetele de la Culturã (aceia care mai sunt, aceia care vor mai fi fiind) i-au înmânat primarului (care, în mod sigur, ESTE) un program de ordine interioarã care a avut unica virtute de a provoca primarului care ESTE o veritabilã replicã de miliţian: „Ãsta e program? Sã vã fie ruşine!”. Acuma, noi nu ştim ce a conţinut programul de ordine interioarã, conceput de cei de la Culturã (aceia care mai sunt, aceia care vor fi fiind!), încât sã provoace o astfel de replicã primarului iubitor în exces de „severinenii mei”. O replicã de smardoi, tipicã unui şef de post de pe vremurili de tristã amintire. Norocul nostru a fost zelul unei reporteriţe de televiziune care a ţinut, musai, sã afle de ce respectivul regulament de ordine interioarã nu corespunde aşteptãrilor sale. La aceastã legitimã întrebare, maestrul Gherghe a dat un rãspuns nãucitor, înşirând lipsuri precum cine pune în funcţiune liftul, cine aprinde şi cine stinge lumina, cine pune în funcţiune (?!)expoziţia nu ştiu care, cine deschide uşa şi cine face cafeaua la cafeneaua literarã (unde, între noi fie zis, îşi vor face veacul aceiaşi veleitari, cenaclişti de profesie, eterni suflãtori în ţimbale la adresa unor false glorii locale), cine cheamã pompierul în caz de Doamne fereşte, cine verificã actele de identitate ale celor care îndrãznesc sã intre şi aşa mai departe. Ei, da, când auzi despre asemenea exigenţe legate de regulamentul de ordine interioarã al fostului castel de apã, pentru reabilitarea cãruia au fost aruncaţi bani despre corecta folosire a cãrora nu a formulat nimeni vreo întrebare mai contondentã, nu-i aşa cã te apucã un dor de ducã în pustiu, unde sã cugeţi cât de cât liniştit la nenorocirea care te-a lovit obligându-te sã reflectezi asupra rolului stingãtorului de bec într-o instituţie în care respectivul rol şi-l asumã cine se mai nimereşte treaz la ora stingerii? Nemaiavând încredere în beneficiarul reabilitãrii castelului de apã, sarcina redactãrii regulamentului de ordine interioarã a fost atribuitã, aflãm din aceleaşi surse, comisiei de sãnãtate, învãţãmânt şi culturã din Consiliul Local. Ca sã aibã şi ei de lucru, acolo. Parcã-i vãd stând adunaţi, ciopor, în jurul unei mese (neapãrat rotunde!), unde o sumã de capete pãtrate se bat pentru nominalizarea celui însãrcinat cu stingerea…Referendumul?
Pãi, ce, asta e o problemã?
