* Suspansul – scrie cu un entuziasm uşor trucat presa bucureşteanã – a luat sfârşit! Ei da, marele eveniment istoric, pus la cale şi pus în scenã de câteva centre de putere, paralele cu puterea legitim aleasã, anume, dezmembrarea guvernului condus de Mihai Tudose, a fost rezolvat, în sfârşit, dupã o pauzã de gândire, în chip de suspans sau de bâlbâialã decizionalã, a Dulapului cotrocean descântat de corul movaliu de cucuvele de prin preajma Palatului din Deal. Foarte pe scurt, în locul lui Sevil Shhaideh, al lui Rãzvan Cuc şi al Rovanei Plumb, maestrul Werner – Dulap sãsesc a semnat decretele de numire în funcţie ale lui Paul Stãnescu, Felix Stroe şi, respectiv, Marius Nica. O fi bine, domn’ prezident, o fi bine? Probabil cã da, dacã toatã lumea vorbeşte despre faptul cã „era Tudose” este totuna cu „guvernul meu 2”. Timp în care mustaţa lui Dragnea nici nu mai îndrãzneşte sã se zbârleascã.
* Sincer, mie nici nu-mi vine sã mai iau în serios aceste „mişcãri de trupe”. Pe care le vãd ca pe nişte aplicaţii ale unuia dintre primele postulate postdecembriste: „Mircea, fã-te cã lucrezi!”. Da, am ajuns toţi, de la demnitari, la talpa ţãrii, sã ne facem cã lucrãm. De-aia ne merge, vorba aia, bine la toţi, de-aia ţara asta a ajuns la coada cozilor Europei.
* Ca o palidã confirmare a celor spuse de noi mai sus, iatã cã deja noii numiţi în portofolii ministeriale fac obiectul multor suspiciuni şi contestãri. Despre aşa-zisul baron de Olt, Paul Stãnescu, aflãm cã i s-a redeschis, de cãtre DNA, evident, un dosar mai vechi. De coruptionen, din nou evident. Cât despre fostul emul al lui Radu Mazãre, Felix Stroe, omul şi-a luat toate precauţiunile cu putinţã şi a început sã lingã, încã din start, popoul lat şi multilateral dezvoltat al cucoanei din fruntea DNA, instituţie pe care noul ministrache o apreciazã şi o sprijinã, auziţi şi dumneavoastrã, „total, total, total!”. Hai sictir, bãi loazã! Ipochimenul acesta a dat, cu câţiva ani în urmã, numele sãu unei strãzi dintr-o localitate din judeţul Constanţa! Ca sã vedeţi cu cine avem de-a face! Doamne, apãrã şi pãzeşte!
* Dar vorbirãm despre Dulapul din Deal, de care avem tot mai fermã convingerea cã nu ne mai scapã nici gerurile siberiene din urmãtoarea sutã de ani! Cetãţeanul acesta cu mari probleme juridice şi penale a dat pe gaura gurii un panseu de mai mare frumuseţea. Cicã de prezumţia de nevinovãţie ar beneficia doar oamenii obişnuiţi. Nu şi oamenii politici, la care ar funcţiona prezumţia de vinovãţie! Sigur, prima întrebare care îţi vine în minte este cum a ajuns insul acesta preşedintele României. La aceastã întrebare, noi am avea mai multe rãspunsuri – toate perfect valabile, dar nu aceasta e problema noastrã acum. Problema noastrã este cã personajul despre care facem vorbire nu conştientizeazã cã domnia-sa este primul „penal”, cum sieşi îi place sã spunã, al ţãrii. Culmea este cã toatã lumea ştie de ce. Numai dumnealui nu prea aratã cã ar şti. În schimb, îi face o deosebitã plãcere sã… gloseze public despre politicienii „penali” care ar trebui mintenaş sã se retragã la depou. Fiindcã, deh, nu se cade! Dar cu puterea exemplului cum rãmâne, maistre? De ce nu tragi tãlicã pe linie moartã, pentru cã şi aşa faci prea multã umbrã pãmântului degeaba! Pentru cã, vorba aceea, amintirile trecutului recent sau mai îndepãrtat ar trebui sã te urmãreascã şi sã te chinuiascã şi-n somnul cel mai adânc!.
* Dincolo de discriminãrile cu care opereazã, omul este şi victima unor fracturi de logicã democraticã. Pãi dacã omul obişnuit, cetãţeanul de rând, se poate bucura de prezumţia de nevinovãţie, politicianul, care, de regulã, este emanaţia colectivitãţii care îl alege sã o reprezinte în organul suprem al democraţiei, Parlamentul, în mod normal, logic, trebuie sã se bucure de acelaşi drept. De ce Klaus nu vrea aşa ceva? Pentru cã el activeazã DNA sã punã zãvozii pe adversarii sãi politici. Şi e suficient ca un procuror sã înjghebeze un dosar unui politician indezirabil, pe drept sau complet aiurea, ca sã i se lege de gât eticheta penibilã şi semidoctã de „penal” şi sã i se cearã, pe cale de consecinţã, direct sau mai voalat, demisia. Cã aşa e la noi… jocul democratic Un fel de ţurcã. Sau de purcea.
* Mai nou, se poartã discuţii destul de aprinse în legãturã cu Legea pensiilor, care, dacã e sã ne luãm dupã Liviu Dragnea, nu va intra în discuţie pentru bugetul pe 2018, pentru simplul motiv cã nu a fost adoptatã. Noi ce sã zicem? La câte moaşe a avut aceastã foarte importantã lege şi la câte discuţii au provocat aşa numitele pensii speciale, era previzibil sã se ajungã la o asemenea nedoritã situaţie. Tot o chestiune de ultimã orã este o iniţiativã legislativã a PSD de a eşalona sumele cuvenite cadrelor didactice ca urmare a sentinţelor judecãtoreşti pânã în 2022! Asta e culmea! Aceste sume ar fi trebuit returnate profesorilor pânã la sfârşitul acestui an! Nesimţirea guvernanţilor se pare cã atinge, cel puţin sub acest aspect, niveluri paroxistice! Pe Bãsescu şi pe Boc, vinovaţii esenţiali pentru tãierile de salarii din 2010, vãd cã nu îi deranjeazã nimeni. Persoane sensibile…
